vineri, 31 august 2012

IMAGINILE COPILARIEI




  Parca ieri eram copil, imi aduc aminte diminetile care incepeau cu cantatul cocosului si sunetul fainii trecute prin sita de mainile bunicii pricepute; cu maturatul aleii de tarana si curtea de frunze uscate; mancam prune rosii din prunul de la poarta si mere parfumate din marul batran din gradina; adunam vreascuri prin padure si bunica fierbea porumb in ceaun, pe pirostrii; o imbratisam strans pe bunica in fiecare zi, ii sarutam mainile batatorite si obrazul brazdat de cute adanci, mi se stangea inima cand vedeam lacrimile rostogolindui-se pe obraz in timp ce ma privea, mica, batrana si trista, sprijinta-n baston, urmarindu-si cu privirea nepoata plecand… si probabil intrebandu-se daca va mai trece iar un an pana o va revedea…
Si-as fi ramas sa traim amandoua intr-o bucla atemporala, frumos si linistit, fara grija zilei de maine, fara net si facebook, fara regulile societatii pentru care esti un ratat daca nu ai job bine platit, casa, masina si copil pana la 30 de ani…
Dar ne intoarcem in zilele noastre, in orasul aglomerat si prafuit si cu oameni tristi si ingrijorati pt zilele ce vin. Si grijile sunt aceleasi pt toata lumea, ba chirie, ba intretinere, ce mai mancam azi, iar am lucrat peste program, iar m-au intarziat cu salariul, curge chiuveta de la baie, s-a spart teava de la bucatarie, iar s-a stricat liftul! Si din nou, de la capat: chirie, intretinere, noi ce mai mancam azi, etc, etc, etc, la fel in fiecare luna!
As fi preferat sa raman acolo, in timp, la gustul dulce al copilariei, la radacini, acolo unde se intampla magia. In bucla atemporala, unde e mereu vacanta de vara, eu copil si bunica vesnica…
Insa timpul e nemilos, nu iarta pe nimeni, iar noi ramanem doar cu amintirile despre cei dragi, despre radioul ingalbenit de vreme la care ascultam Radio Romania Actualitati sau vizionam filmul Veronica si ne bucuram cand cumparam guma de mestecat Turbo, ori asteptam nerabdatori painea calda din cuptor sau placinta de mere din care ieseau aburi mirosind a scortisoara...CE VREMURI !

joi, 23 august 2012

Absent motivat … sau nu ??


  Stiu ca am lipsit o perioada de pe blog. Nu, nu am renuntat la placerea de a scrie, doar ca lipsa de inspiratie, lucrurile marunte, neinsemnate si rutina in care am intrat m-au facut sa stau departe de blog si nici nu am vrut sa scriu nimicuri, banalitati, asa cum citesc pe alte bloguri, doar de dragul de a scrie. Nu sunt acest tip de blogger, cel putin din respect pt cititori, multi sau putini, indiferent de nr acestora, motivul pt care revin consider ca nu trebuie sa fie acela de a-i plictisi, informandu-i despre produsele achizitionate sau alte lucruri fara esenta.
Cineva mi-a zis acum catva timp ca scriu intr-o nota negativa si randurile mele nu fac cititorii decat sa reflecte asupra necazurilor, in defavoarea lucrururilor pozitive, ori sa-i indeparteze. M-am tot gandit sa iau in calcul acest sfat, cu toate ca si framantarile, micile suparari ale sufletului trezesc in mine cateodata o nevoie de a ma descarca prin scris.
In acesta perioada nu s-a intamplat nimic extraordinar, in afara faptului ca rugaciunile mele au fost ascultate, in prezent avand un loc de munca ce consider ca ma reprezinta. Stresul si noptile albe din acesta cauza s-au sfarsit, dupa o perioada plina de griji, in care credeam ca nu imi voi mai gasi locul pe piata muncii, saraca in oferte care sa merite efortul, dorinta de implicare, intentia de a face ceva in favoarea firmei, dar si a noastra personala, iata ca asa cum se spune ca “orice buruiana are umbra sa” , zicala aceasta se aplica si in viata profesionala. Niciodata un angajat care va face un compromis profesional, prestand o activitate necorespunzatoare pregatirii scolare, profesionale sau fizice nu va avea mari rezultate.
Asa cum nu prea poti vedea un absolvent de 3 facultati prestand rolul unei menajere (poate doar acasa :) ), sau un tanar slabut efectuand munci grele, carand saci, sau cealalta extrema, a unui analfabet in fruntea unei companii de succes (desi exista exceptii  si zilele in care traim o confirma) , in clipa de fata imi continui munca in vanzari, imbinand utilul cu placutul, la un magazin de muzica, unde moralul e totdeauna sus datorita acordurilor sale ce inveseleste si  cel mai trist om.
Aceasta poate fi realizarea cea mai insemnata, petrecuta in perioada in care am absentat de pe blog, rutina zilnica in care drumul munca – casa s-a instaurat, oboseala care isi spune cuvantul si lipsa de inspiratie fiind motivele pt care am lipsit. Acea liniste interioara de a fi util societatii, familiei, aducandu-mi aportul financiar, ocupand un post pe piata muncii au venit de la sine si in continuare voi frecventa blogul ori de cate ori voi simti in mine izvorul inspiratiei ce-mi dicteaza randurile pe care acum le cititi. Raman fidela blogului asa cum sper sa o faceti si voi.

miercuri, 1 august 2012

DUMNEZEU EXISTA!


  Nu sunt un crestin practicant, am si eu pacatele mele ca orice om, pe care le regret si uneori involuntar le fac, dar NICIODATA nu m-am indoit ca El nu ar exista!
Dar se intampla in aceasta viata sa trecem cu totii prin perioade grele de necazuri, suferinta, boli sau asteptari ce nu se intampla. Si atunci primul gand ce ne vine in minte e : ”Of, Doamne…! ” Putini isi pastreaza in suflet credinta curata ca D-ZEU nu i-a uitat si ca are grija de fiecare.
Pe unii dintre noi viata ne inraieste, astfel incat ajungem sa adoptam un limbaj vulgar, sa credem ca raul facut cuiva nu se intoarce impotriva noastra, sa nu credem in minuni si in Biserica, sa incercam “mici diversiuni” neortodoxe de frica zilei de maine, sa refuzam pur si simplu sa ne lasam in mainile Lui, asteptand zile mai bune.
Insa nu stiu cum se face, pe mine personal, ori de cate ori am fost la ananghie, fara speranta, D-ZEU a trimis in calea mea scaparea de care aveam nevoie. Mi-a deschis ochii sa privesc inainte, pt ca cu totii acolo sus avem scrisa o traiectorie a vietii pe care El o dirijeaza. Important e sa sesizam mana care ne indruma catre cele mai bune decizii in viata, care ne ajuta sa iesim cu bine dintr-o situatie.
Un telefon primit atunci cand trebuie, secunda care face diferenta dintre viata si moarte la volan, decizia de a nu urca in avionul ce peste cateva ore auzim ca s-a prabusit, un interviu a carui raspuns afirmativ a fost mult asteptat, gasirea donatorului potrivit pt operatia decisiva vietii, rodul iubirii-copilul, atunci cand rosteste cuvantul “mama”, hrana ce ne-o procuram din roadele pamantului, toate acestea si multe altele sunt lucrarile lui D-ZEU printre noi. Pentru unii  ele pot fi coincidente, pentru mine sunt semne clare ale puterii lui Dumnezeu.
Nici nu stim cat de minunata este viata noastra si cate intamplari miraculoase trec  uneori neobservate, nebagate in seama, din jurul nostru. Insa, indiferent cat de atei am fi, e imposibil sa nu vezi si sa nu simti pe propria piele o schimbare a modului de perceptie, atunci cand vezi ca o icoana plange, ca moastele pe care le-ai atins ti-au adus linistea interioara, ca rabdarea ta nu a fost in zadar, atunci cand lacrimi fierbinti iti brazdau obrazul.
Dar cel mai important, niciodata sa nu uitam sa multumim pt zilele ce ne sunt date, o adevarata sansa de a ne construi palate in ceruri pt faptele noastre. Parintele Arsenie Boca intr-un interviu dat Revistei AS zicea asa:

“ -Dumnezeu lucreaza in vietile noastre continuu dar noi nu bagam de seama, de cele mai multe ori, caile si persoanele prin care Tatal face acest lucru spre binele nostru , intotdeauna spre bine caci El singur cunoaste fara gres trebuintele noastre. Micile minuni adeseori trec neobservate oamenii avand tendinta sa considere ca este meritul lor in intregime atunci cand izbandesc intr-o problema oarecare din viata lor. Abia atunci cand mari si neasteptate lucruri se intampla, chiar si acei mai putin inclinati sa creada in minuni dumnezeiesti vor recunoaste natura deosebita a celor petrecute.
O natura aparte, necunoscuta , uimitoare…”
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu.