Patriot = muritor de foame?

  Iubesc Romania de mor pt toate lucrurile frumoase si bune din tara asta, si mai ales ca m-am nascut aici. De mica am fost educata in spiritul acesta. Daca esti roman adevarat sigur iubesti lucrurile care ne definesc, despre care am scris aici .

Dar trebuie sa admitem ca avem si puncte slabe, lucruri rusinoase pe care le ascundem sub pres, sau ne prefacem pur si simplu ca nu exista. Sa va dau un exemplu? Oferta locurilor de munca. E doar unul din punctele nevralgice ce ar trebui luate in vedere de mai marii nostrii conducatori.

Din acest punct de vedere stim bine cum sta situatia, cati someri suntem (oficial, cel putin) si cum oamenii din jur fie s-au resemnat de mult cu traiul greu, participa la greve, mitting - uri, voteaza, spera sau pur si simplu, abandoneaza idea de a fi muncitori pe “ogoarele” patriei si iau drumul strainatatii. Unde stim bine ca nu fug cainii cu covrigi in coada, dar cel putin duc un trai decent si sunt respectati. Ceea ce la noi, oricat te-ai stradui ( a se intelege LEGAL ) nu se va intampla asta. De ce? Pentru ca avem legi care se contrazic una cu alta, pt ca uneori nu se vrea, pt ca omul de rand e invatat cu traiul greu ( mai ales in mediul rural), pt ca….Nici nu mai conteaza! Satui de politica mincinoasa, cauza multor nenultumiri, oamenii cu potential au hotarat ca e momentul sa duca faima tarii peste hotare.

Daca aici nu puteau fi decat sclavi pe salarii mizere, au decis ca merita si pot mai mult, dar intr-o tara civilizata, care le valorifica mai mult capacitatile. Asa se face ca unui oarecare muncitor de aici i-ar trebui inca 3 vieti sa poata ajunge la suma castigata de colegul / vecinul / prietenul sau ce a avut stralucita idee sa-si incerce norocul printre straini,  dincolo de granitele tarii, pt un trai mai bun.

Acum va intreb pe voi ce de facut? Plecam toti din tar asta? Tarile straine nu mai sunt de mult un mister pt nimeni, pana si omul simplu, de la tara a trecut macar odata granita si a descoperit un alt nivel de trai. Poate unii s-au realizat, poate unii s-au intors codasi de unde au plecat, dar totusi nu exista om ce nu si-a pus acesta intrebare cand s-a simtit constrans de situatie, asa cum ma simt eu acum. E imposibil sa nu privesti cu jind la cei care au reusit sa-si implineasca visurile, dar totodata sa fii prevazator in  ce priveste viata si viitorul tau…

Ce planuri aveti voi, cei care ati ramas in Romania, in viitorul apropiat?

Pentru ca toata lumea le are. Fiecare incercam sa ne croim un drum in viata, sa creionam in minte un traseu, un drum de urmat. Mai usor sau mai greu de parcurs, depinde. In tara sau in strainatate.  Insa telul conteaza si pt asta luptam cu viata zi de zi.

Eu, cateodata, cu gandul la o viata mai buna zambesc, alteori ma razvratesc, alteori traiesc doar clipa din prezent. Frica zilei de maine, incertitudinea, mi-au demonstrat ca unele vise mor din fasa si nu vor deveni nicicand realitate. Poate sunt prea marete, poate uneori imi lipseste curajul, poate viziunea, habar n-an.

E adevarat ca nu aduce anul ce aduce ceasul, dar asta nu inseamna ca vom sta cu mainile in san, neputinciosi, asteptand ca in povestea drobului de sare sa se intample ceva. Rolul nostru e sa pornim de la premiza ca totul va fi bine. Dar oare unde? Aici sau pe alte meleaguri?

Puterea din noi

   Intr-o vreme citeam diverse chestii motivationale si de dezvoltare personala. La inceput de curiozitate, apoi m-am revoltat in mine, caci un strain ne invata ceea ce exista deja in noi : forta de a ierta, de a ne continua drumul in viata, pt ca fiecare avem necazuri si dureri, dar cateodata parca ne doboara. Suntem neapreciati, neintelesi, tradati, dezamagiti, mintiti, ne pierdem increderea si echilibrul, suspinam de dor si dragoste, impovarati de griji si datorii, dar tot de noi si de motivatia noastra depinde cum stim sa facem haz de necaz, pana soarele iese din nou pe strada noastra. 

 De curand am citit chiar un comentariu la un articol de genul asta in care un cititor, satul de atatea sfaturi si sugestii despre cum ar trebui sa actionam in momente de tristete spunea cam asa ceva: “Puterea e in noi. Nu avem nevoie de specialisti , psihoterapeuti, sau de altcineva care sa ne imbarbateze si sa ne faca sa realizam ca de fapt, ne putem vindeca si singuri. Nu sunt de acord sa platesc pe cineva care sa ma faca sa vad  cat de puternic pot fi pt a-mi vindeca ranile sufletului. Nimanui nu- pasa mai mult de viitorul meu decat mie insumi” .

Pe zi ce trece dau dreptate acestei pareri. Nu neg toate meritele ce se cuvin acestor oameni cu scoala, dar personal cred ca totul in viata tine de autocontrol si cat te cunosti pe tine, limitele tale, modul de viziune al vietii, total negativist sau cu speranta in mai bine, reactiile in momente de cumpana...
Si din pacate pt psihologi, nu sunt singura care e de acesta parere, sau au alte motive pt care nu merg: lipsa educatiei in acest sens, rusinea, lipsa banilor, etc.
Cati din cei ce au o apasare merg la o sedinta la psiholog la noi in tara? Procentul e foarte mic, si eventual cel mai bun psiholog ramane sotul, mama, prietena, vecina, colega de scoala sau de serviciu, sau ne izolam intr-o lume a noastra, in care lasam depresia sa-si faca de cap, devenim violenti, alcoolici,  si ajungem fie la morga, fie direct la psihiatru, declarati pericol public si izolati departe de ochii lumii, intr-o rezerva, legati si sedati pt a nu face rau personalului medical.
Si toate acestea pt ca avem personalitati ce reactioneaza diferit in fata problemelor, unii trec usor, iar altii raman marcati pe viata. Nu avem incredere sa impartasim nimanui necazurile noastre si nu ne gandim la urmari, lasand supararile sa ne intunece judecata. Ce e de facut?
Voi incerca sa enumer cateva din lucrurile care functioneaza la mine, testate pe propria persoana. Incerc sa gasesc persoana cea mai apropiata de sufletul meu, care ma cunoaste cel mai bine, (sotul in cazul meu) caruia stiu ca ii pasa de viata mea si asa e de preferat, ca nimeni sa nu fie singur in astfel de momente.
Iar atunci cand am o problema am  puterea sa recunosc si sa caut solutii. De la cele mai simple, ma descarc vorbind, plangand pe un umar sau sciind aici oful meu, , ascult muzica, ce ma ajuta sa continui, incerc sa dau uitarii, sa raman optimista, si pana la urma tot raul spre bine. Cu rabdare si iubire, sprijin, le-am depasit pe toate.

Sa iesim cu bine din ele, cu totii, fac parte din experientele vietii ce au rolul de a ne cali, pt ca apoi sa iesim victoriosi la rampa, cu zambetul pe buze, bucurosi ca le-am depasit pe toate.

FITI PUTERNICI! AVEM DREPTUL LA FERICIRE, IAR VIATA NU NE DA MAI MULT DECAT PUTEM DUCE!

P.S. E doar o parere personala, neavizata, pur subiectiva. Daca va ajuta, sau considerati ca aveti nevoie, nu ezitati sa apelati la serviciile specialistilor in domeniu. Sigur veti gasi o usa deschisa si o rezolvare la problemele voastre..

 

Placerea mea vinovata

  Despre desertul meu preferat, ciocolata, v-am mai vorbit in aceasta leapsa. Din fericire am un metabolism accelerat, cu arderi rapide si pot manca orice, oricand, la orice ora din zi si din noapte, fara grija kilogramelor in plus. Indiferent de sortiment sau marca, in combinatie cu fructe, iaurt, cereale, alune, lichioruri, creme sau simpla, ador gustul sau atat de bun si textura fina. In combinatie cu o cafea buna devine un deliciu si o folosesc si la prajituri, in creme sau glazura. 

  Deasemenea, la orice iesire in oras nu imi refuz niciodata acest moft, chiar in defavoarea altor bunatati. Daca unii au vicii mult mai daunatoare sanatatii, pt mine ciocolata e printre putinele lucruri la care nu as renunta. Ba chiar am aflat de curand ca previne bolile de inima si e un excelent afrodisiac! Cea amaruie e recomandata si in curele de slabire, iar in timpuri stravechi aztecii si maiasii foloseau ciocolata pe post de moneda.

Cei dragi stiu regula atunci cand vine vorba de un cadou: Decat o floare, mai bine o ciocolata. E un dulce care imi creeaza o stare de bine, de relaxare, e un moment magic, e un sentiment de iubire…simt fluturasi in stomac atunci cand am la indemana o ciocolata. Senzatie de nedescris!

     

  Carole Matthews a scris chiar o carte intitulata Clubul iubitoarelor de ciocolată, pe care mi-am propus sa o citesc in curand, pt ca este o carte cu femei si pt femei, care mi-a trezit interesul din recomandarile unor prietene.

Unde mai pui ca francezii, acesti maestrii culinari, patiseri si cofetari renumiti in toata lumea, i-au dedicat o zi speciala acestui dulce? E vorba de 11 iulie, ce se sarbatoreste inca din 1995.

Nu-mi amintesc exact actiunile din acea zi, a anului trecut, dar sigur am gustat macar o bucatica, din dulapiorul meu magic..:) Daca nu stiati, in Barcelona exista chiar si un muzeu al ciocolatei., situat in cartierul La Ribiera. Asa ca daca aveti drum pe acolo si sunteti curiosi, nu uitati sa-l vizitati si sa va delectati cu ….CIOCOLATA !!!

  14 februarie, , sarbatorita si de romani, ca Ziua indragostitilor e iarasi un prilej de a oferi iubitei un cadou dulce, iar in ziua aceea chiar se inregistreaza cele mai mari vanzari la ciocolata, printre alte atentii si suveniruri.Aceasta dulce bucurie imi aminteste, in special de gustul copilariei, chiar daca pe atunci oferta nu era atat de variata.

Ce apreciez la o ciocolata? Gustul, mereu altfel,  pt ca imi place sa incerc retete noi si delicioase, inseama explorare si placere. Si inseamna un moment numai al meu :).

In fine, as putea povesti despre cat de mult mi place ciocolata zile in sir, dar mai bine trag o fuga la magazinul din colt. Proviziile mele din dulapior sunt pe terminate si as vrea sa incerc ceva nou. Recomandari, cumva?

Si din nou, despre suflete veninoase…

   Dupa ploaie vine si soare, nu-i asa? Dar el nu ramane definitiv la orizontul vietii noastre. Dupa o perioada de timp suntem din nou incercati de viata, si totul in jur devine gri. Esecuri, lacrimi, dezamagiri, toate starile posibile ne incearca, pana la disperare. Se  spune ca fiecare se descarca in felul sau cand se afla la ananghie. Unii sparg un pahar, altii trag o injuratura, isi varsa naduful pe cei dragi, isi inneaca amarul in bautura sau…unii scriu. Isi cauta alinare in randuri scrise cu sufletul, asa cum este si cazul meu. Cand gandul dicteaza cuvintele se revarsa aici, pt a lasa loc linistii, frumosului, zambetelor, sperantei si echilibrului in sufletul meu.

  De ce o fi oare atata  venin in sufletele oamenilor ? Unii nu mai stiu ce este prietenia, bunatatea, respectul, bunul simt. Au ramas acolo, de unde provin, din cartile bunelor maniere. Tot mai rar intalnesc oameni bine intentionati, care fac o fapta buna dezinteresati. Toate aceste calitati au fost uitate si inlocuite cu ura, minciuna, perversitate.
Cum ma motivez sa merg mai departe? Ma izolez intr-o lume doar a mea, sunt mai putin comunicativa, citesc, ascult muzica, ma recompun pas cu pas, gandindu-ma la cine sunt si ce pot, incerc sa ma incurajez si apelez la putinii oameni ce ma cunosc cu adevarat. Mare noroc am avut de acesti oameni pe care i-am avut alaturi şi mai ales ca au crezut în mine şi m-au îndrumat la fiecare pas. Nu sunt multi, doar cativa, de valoare, pe care ma pot bizui in orice situatie si care-mi raspund cu mare placere la fiecare apel al meu. Le mulţumesc mult pentru acest lucru! Pentru ca ei mi-au demonstrat ca mai exista suflete deschise, oameni altruisti, increzatori, veseli si optimisti., de la care iti poti incarca bateriile. Si atunci viata capata sens, caldura si energia lor imi dau incredere si curaj pt ziua ce vine. Si invat din nou o lectie, sa am mai putine asteptari de la altii si incredere limitata..

                                         

      

ASTA-I ROMANIA!

  Ca si popor, avem si bune si rele. Oameni cu care ne mandrim si oameni care nu ne fac cinste acestui neam. Despre rele nu voi vorbi aici pt ca stim, auzim, citim, cunoastem si e suficient.

  Editura mateescu.ro ne spune ca “Romania nu e doar o tara “a urii și indiferenței, sugrumată și îngenuncheată de birocrație și politicieni, de orice culoare ar fi ei, incapabilă să se mai ridice în picioare, în care încă se mai achită timbre fiscale de 15 bani, o Românie care stă cu spatele la cetățean și urlă isteric, în Registratura Tribunalului sau a Primăriei, țipă la plătitorul de taxe și impozite. O Românie fără flori și zâmbete, cu miros de getax sordid încins la soare, zguduită de manele urâte, în care Porumbescu și Enescu încă nu s-au născut. In România, unde nu e sănătos să te apuce noaptea pe stradă fiindcă autoritățile dorm. O Românie a cocalarilor, a parcagiilor, a prostituatelor ce-și fac veacul pe DN1 sau chiar lângă gardul Academiei de Poliție, a taxatorilor de protecție și a vânzătorilor de facturi false, de lângă en-gross-ul Europa. O Românie a tinerilor „la pet de 3 litri” care bat mingea duminica pe terenul școlii dintre blocuri și își sărută iubitele la bara de covoare până le lasă cu burta mare, o Românie a bătrânilor umiliți în spitale sau care fac moarte de om la bilete de tratament cu reducere și tigăi promoționale. O Românie obosită, nu de muncă, ci de fitness hotarât și zadarnic, o Românie ce-și lungește picioarele pe canapeaua lui Măruță, ca să le arate amărâților ce unghii colorate și false are. România aceea din tabloide, cu fițe de Dorobanți și sanii umflati, România care a dat afară în șuturi valoarea, decența și bunul simț din paginile ziarelor și revistelor, cu salarii sub limita decentei, cu obligatii mai multe decat drepturi, cu proteste in zadar in fata unor unor institutii “oarbe si surde” in fata nevoilor noastre.”

CRED CA A SOSIT MOMENUL SA SCOATEM IN FATA VALORILE!

  Acum voi incerca, desi e greu,  sa stabilesc un top al locurilor si al lucrurilor frumoase din tara noastra. Cum spunea cineva : “Avem di tatii, iar padure fara uscaturi nu exista. “

Asa ca e bine sa aducem la cunostinta celor vesnic suparati sau carcotasi ai acestei tari ca avem si lucruri frumoase si bune, autentice, pe care numai aici le gasim si care au dus faima Romaniei si peste hotare. Sunt cateva simboluri ce ne reprezinta. Iata ce inseamna pt mine o Romanie frumoasa:

Stefan cel Mare

  Ca sa incepem cu istoria, caci un popor fara istorie nu are viitor, nu?

In primul rand, chiar numele tarii, Romania, ne reaminteste faptul ca civilizatia Romei antice a avut o influenta decisiva asupra evolutiei sale si ca multe monumente dateaza din perioada respectiva. O figura marcanta care a influentat istoria este domnitorul Moldovei. A fost un adevarat „atlet al credintei crestine“, dupa cum il caracteriza chiar Papa Sixt al VI-lea intr-o scrisoare redactata chiar in perioada razboaielor lui Stefan cel Mare cu turcii. Manualele de istorie, cartile si studiile stiintifice, precum si filmele dedicate marelui nostru domnitor ne prezinta in unanimitate aceasta imagine eroica de aparator al crestinatatii. Figura lui Stefan cel Mare a devenit sinonima cu epopeea poporului roman, care s-a sacrificat pe altarul credintei crestine in lupta impotriva necredinciosilor turci.

 

Biserica

  Suntem crestini de 2000 de ani, frati intru Hristos, iar in zile de sarbatoare bisericile devin neincapatoare de multimea de enoriasi, chiar si peste hotare, unde semenii nostrii se roaga cu speranta si evlavie pt mai bine. 

NADIA COMANECI 

  Cand zici Romania e primul nume ce iti vine in minte. Un nume cu care ne mandrim. O sportiva de nota 10, care a adus faima Romaniei. 

Este câstigătoare a cinci medalii olimpice de aur si  considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX si una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile. „Zeita de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. A facut si face in continuare milioane de fetite din intreaga lume sa se indragosteasca de gimnastica, iar Nastase, Tiriac, Hagi, Mutu si Chivu sunt alte nume care au facut legenda in lumea tenisului si fotbalului.

Mancarea autentic romaneasca

  Fiecare popor are bucataria sa, dar pentru mine bucataria de suflet este cea de acasa. Cred ca bucataria romaneasca ar putea fi reprezentata in primul rand de ciorbe, de toate felurile: cu carne, cu legume,  :). Si mai cred ca multe din mancarurile pe care le consideram traditionale se regasesc cu usurinta si pe la alte popoare, dar ciorba, in special  cu leustean (preferata mea) mi se pare ca iese in fata din randul tuturor preparatelor traditionale romanesti, si nici macar nu cred ca i s-a acordat vreodata acest titlu oarecum pompos de preparat traditional. Desi il merita sigur si are o savoare deosebita, pe langa celelalte preparate gastronomice specific romanesti .

  Alte feluri de mancare care imi aduc aminte de bunici,de matusi, de tara: supa limpede de pui cu taitei, mirosul de branzoaice, clatitele cu dulceata de visine, savoarea gemurilor preparate in casa, borsul de tarate, tochitura la ceaun, saramura de peste, etc, astea sunt amintiri care le pastrez si azi in inima mea. .

Cand revin pe plaiurile natale, romanii plecati peste mari si tari cer lucruri simple dar importante pentru inima lor : pui la frigare si sarmale in foi de vita de vie. Si putina mamaliga cu branza de vaci si smantana.

                                                                                                                                                                     

Chiftelutele marinate reprezinta un alt fel de mancare autentic romanesc, o imbinare a carnii tocate condimentate si a sosului pe baza de rosii, pe care nu o intalnesc la  alte culturi. ASA SIMTIM CA SUNTEM ROMANI!

 

ROMANIA TURISTICA

   Un britanic, pe numele sau printul Charles, de care sunt convinsa ca ati auzit, (descendent al lui Vlad Ţepeş, conform arborelui genealogic) a realizat un documentar despre frumusetile naturii, ale Carpatilor de care s-a indragostit, declarand ca din punctul sau de vedere “este singurul loc din Europa unde mai exista inca o zona de salbaticie, cu lupi, ursi, paduri, care este nealterata. Chiar la poalele muntilor aveti un peisaj incredibil, medieval, unde oamenii traiesc la fel de sute de ani. Aveti cladiri vechi, foarte frumoase, iar poienile si pasunile sunt pline de flori salbatice, animale, flora si fauna ce te lasa mut de uimire. Strainii care vin aici, sa viziteze Romania sunt uimiti de tot ce inseamna obiective turistice: fortarete medievale, manastiri construite in stil bizantin, cu picturi murale exterioare si case taranesti decorate in functie de specificul fiecarei regiuni, iar castelul lui Dracula este doar unul dintre numeroasele castele si palate impresionante care pot fi vizitate..” Documentarul se numeste Wild Carpathia si a fost difuzat deja, in 2011, pe postul de televiziune Travel Channel. Filmările au avut loc pe parcursul a două săptămâni, în zone precum Munţii Retezant, Munţii Zarandului, Munţii Apuseni, Negreasa şi Valea Zălanului. Il puteti viziona aici .

   Intr-un cuvant, Romania e o comoara, o parte importanta a Europei, este ceva de care toti trebuie sa tinem seama. Zonele cele mai apreciate de straini sunt multe. Voi incerca sa enumar cateva din ele :  Vatra Dornei, Valea Ariesului, Valea Cerbului, Parcul Natural Comana, Lacul Siriu din muntii Buzaului, manastirea Bogdana din Radauti, manastirea Cerbul din Tulcea, manastirea Frasinei – Valcea, lacul Snagov, manastirea Ramet, manasirea Horezu, Poiana Marului, manastirea Petru Voda, Cetatea Rasnov, Tara Oasului, manastirea Tismana, lacul Colibita, castelul Bran, Maramuresul istoric, Muzeul Satului din Bucuresti, Tara Lapusului, Tara Motilor, Delta Dunarii, manastirea Putna, muntii Macinului, etc. Cateva imagini din zonele precizate puteti vedea aici.

Alte cateva simboluri:

 - datini si obiceiuri stravechi, printre care si incondeiatul oalelor de Paste;

 - muzica populara, fara de care nu exista nunta sau botez;

 - Femeile frumoase. Andreea Chiru are 20 de ani si a fost aleasa Miss World Romania 2013. Frumoasa bruneta va reprezenta tara noastra la competitia Miss World. Tanara, braileanca de origine , i-a cucerit pe membrii juriului cu sarmul ei.

Tânăra i-a cucerit pe membrii juriului cu şarmul ei.

Citeste mai mult: adev.ro/mqwh57

 - familia – simbolul radacinilor noastre;

 

- Cele trei culori ale drapelului românesc – albastru , galben şi roşu- sunt de origine straveche, iar reunirea lor pe stindardul national are adânci semnificatii istorice, exprimând dainuirea noastra neîntrerupta in vatra unde ne-am plamadit ca popor, legaturile permanente între românii de pe ambele versante ale Carpatilor, idealurile de unitate si independenta nutrite cu ardoare de neamul românesc de-a lungul întregii sale existente.

  - Face parte din Ansamblul Monumental de la Targu- Jiu, alaturi de "Poarta Sarutului" si de "Masa Tacerii" , cele trei componente fiind dispuse pe aceeasi axa dinspre apus spre rasarit, si avand o lungime de 1.275 m. 

Lucrarea a fost dedicata soldatilor romani, eroi ai Primului Razboi Mondial, cazuti in luptele de pe malul Jiului, in 1916.

Pentru voi ce inseamna Romania?

Face parte din Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu, alături de „Poarta sărutului" şi de „Masa tăcerii", cele trei componente fiind dispuse pe aceeaşi axă, dinspre apus spre răsărit, şi având o lungime de 1.275 de metri. - Lucrarea a fost dedicată soldaţilor români, eroi ai Primului Război Mondial, căzuţi în luptele de pe malul Jiului, în 1916.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/societate/coloana-infinitului-aleasa-simbolul-romaniei-1_50ad0a3e7c42d5a6638ddb97/index.html

Face parte din Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu, alături de „Poarta sărutului" şi de „Masa tăcerii", cele trei componente fiind dispuse pe aceeaşi axă, dinspre apus spre răsărit, şi având o lungime de 1.275 de metri. - Lucrarea a fost dedicată soldaţilor români, eroi ai Primului Război Mondial, căzuţi în luptele de pe malul Jiului, în 1916.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/societate/coloana-infinitului-aleasa-simbolul-romaniei-1_50ad0a3e7c42d5a6638ddb97/index.html

Cu grija, pentru suflet..

  Nu stiu exact cine a afirmat lucrul asta, dar se spune ca sufletul, in gramaj insumeaza 21 de grame. Cert e ca intr-o cantitate atat de mica, au loc, colectate, toate sentimentele noastre, de orice natura ar fi ele : tristete, jale, singuratate, neputinta, disperare, sperante, iubire, recunostinta, multumire, ura, et. Toate starile acestea le traim zilnic in relatia cu oamenii, fie ca vrem sau nu. Oricat ne-am dori, simtamintele astea se nasc involuntar de noi si se stig cand le vine timpul. Asa suntem construiti de bunul Dumnezeu. Putem eventual, sa le stapanim, sa le ascundem, sa actionam invers decat ne dicteaza emotionalul din noi, punand ratiunea inainte, numai de disparut la comanda nu dispar. Sunt asemeni unui buton cu reactie imediata. Oricat am vrea, ne stapanesc la un moment dat, pt ca nu putem fi de piatra.

Sufletul e centrul existentei noastre. E asemeni unei case in care oamenii intra, rareori pasesc cu grija, rareori sunt curati si buni si tot noroiul si dezordinea lasata ne obliga sa luam masuri, sa aruncam tot ce-i de prisos de acolo.                                                        

 

Lacrimile varsate, pietrele aruncate, ranile provocate de atatea esecuri si dezamagiri si multe altele asteapta sa fie aruncate la gunoi pt a face loc bucuriei, zambetelor, iubirii, sperantei, prietenilor buni și oamenilor de încredere. A sosit timpul pentru respect, pentru demnitate si conștiintă. A sosit timpul pentru mai multă căldură sufletească. Totul cumpatat, cu masura, in editie limitata :)
Pentru unii, sunt tentata sa imi creez o capace , satula fiind de atatea pansamente peste ranile adanci, lasate fara mila, de altii.  

Dincolo de zidul impenetrabil, putini vor vedea acel om bun, care si-a asternut sufletul pe tava de prea multe ori. Acesta e si motivul pt care personalitatea unora difera de caracter. Increderea in oameni a devenit incerta, aprape a disparut, si atunci, ca mijloc de aparare, incercam sa ne adaptam, in functie de persoana pe care o avem in fata.

Personal tin sa le multumesc tuturor celor ce au intrat in “casuta” mea, chiar si tropoind, caci m-au calit si de fiecare data am cules invataminte pt viata. Pana la urma, experienta e cel mai dur profesor, care mai intai iti da testul si apoi te invata lectia. Dar sufletul meu e primitor si e loc pt fiecare, insa dupa atata amaraciune si suspin, am decis sa aplic un mare panou la intrare. Un panou de bun simt, cu reguli stricte, iar cei ce nu le respecta vor fi respinsi si tratati cu ignoranta. Pentru ca e cel mai cinstit asa, altfel “ cand esti bun esti luat de prost ”. Dar sa revenim la regulile noastre:

1. In sufletul meu nu se mai intră încălțat, ci cu tălpile goale.
2. Nu se calcă apăsat, ci se merge ca și cum ai călca pe nori.
3. Se respectă programul de liniște și se tratează cu multă iubire.
4. Am instalat de asemenea și un detector de falsuri, așa că mare grijă. Falsurile detectate pleaca direct in Recycle Bin.
5. Sufletul meu nu e de vânzare!

6. Ar mai fi si altele, deocamdata ma rezum la acestea, insa cu timpul fie se vor schimba, fie se vor inmulti.

Sunt de parere ca toti ar trebui sa ne uitam uneori in suflet si sa instalam ordine si disciplina. La voi in suflet cum e?

          
O altă zi și-o altă noapte
Un început mai bun ca ieri
O nouă filă dintr-o carte
Şi vrei din nou, să începi să speri
Speranțe vii, speranțe moarte,
Priviri solemne către cer
Iluzii noi, spre lumi departe
Şi jurăminte în eter.
Un suflet pleacă, altul vine
Instinctele ne sunt materne
Şi vei rămâne ca şi mine
Doar cu regretele eterne                                                                

Cu AutoHut, in vacanta

  
   Va mai amintiti de domnul Goe? El inca mai exista. Nu e vorba de o gluma sau un apropo despre cineva anume, chiar traieste, e un tanar chipes si intelectual. Timpul i-a fost benefic, in aceasta perioada punand burta serios pe carte. De la elevul repetent, cu greseli gramaticale in vocabular, acum tanarul Goe e elev eminent la un liceu de prestigiu din orasul sau. De curand a terminat si o scoala de soferi, si mam-mare, mamitica si tanti Mita au vrut sa-i faca puisorului un cadou, asa ca toate economiile lor s-au dus pe o masina noua pe care i-au oferit-o drept multumire pt rezultatele lui la invatatura.

Odata cu terminarea liceului, cele 3 doamne hotarasc si o mica vacanta pe plaiurile mioritice, cu masina de data aceasta. Nu de alta, dar doreau sa se bucure impreuna de un alt confort, diferit de cel al trenului si sa-i testeze calitatile de sofer tanarului Goe. Asa ca duminica dimineata, ferchezuiti din cap pana in picioare, pornesc la drum, bucurosi nevoie mare. In drumul lor se opresc bineinteles si prin urbea X, unde odinioara asteptau trenul ce avea sa-i duca la capitala. Goe si familia, emotionati, tresar la vedera peronului, traiesc un moment de nostalgie si cu zambetul pe buze pornesc mai departe. Ajung intr-un tarziu in zona Moldovei, unde asista la slujba manastirii Putna si viziteaza apoi si alte obiective turistice. Femeile cumpara cateva suveniruri. Goe e rabdator si amabil, si odata cu venirea serii hotaraste sa ceara lamuriri despre cazarea peste noapte, pt ca nu aveau nimic organizat din timp. Este indrumat de un localnic catre o pensiune situata la doar cateva strazi distanta de unde lasase automobilul. Auzind discutia, femeile il urmeaza cu mandrie si se indrepta impreuna spre straduta unde parcase puisorul. Urca cu grija in masina cea noua si fara nici o urma de teama se pregatesc sa ajunga la pensiune. Insa ce sa vezi? Masina nu vroia sa porneasca si pace. Goe ridica din spanceana uimit, incearca din nou, insa nu reuseste. Iese din masina deschizand curios capota, unde arunca o privire. Avea cateva notiuni elementare de mecanica, invatate la scoala, incearca cateva manevre, dar constata ca e depasit de situatie. Femeile ramase in masina, linistite la inceput cu gandul ca “marinelul” de alta data se va descurca, incep sa se agite, intrebandu-se ce s-o fi intamplat. Goe se invarte in jurul masinii cautand solutii. Brusc isi aminteste de magazinul de pise auto online AutoHut, despre care citise pe internet in urma cu cateva zile. Stia ca magazinul are preturi mici, ofera garantie pt produsele sale si sigur va gasi piesa buclucasa care ii facea probleme, pt ca are in stoc peste 200.000 de piese.

   Nimic mai simplu. Se foloseste de telefonul performant, cumparat din ultima bursa scolara si apeleaza la acestia, cerand cateva sfaturi, caci se innoptase deja si nu era nimeni pe drum, sa fi cerut ajutor. A fost lamurit despre ce ar fi vorba, o banala problema la motor si se pare ca avea nevoie de o sonda lambda.

  Cu greu a ajuns la pensiune unde s-au odihnit peste noapte si a doua zi primise piesa de care avea nevoie, a montat-o conform instructiunilor si problema a fost rezolvata. Au mai petrecut cateva zile in imprejurimile zonei, vizitand muzee si gradina botanica din Iasi, dupa care s-au intors catre casa, cu inima impacata ca problema masinii a fost rezolvata si au avut parte de o vacanta pe cinste. Despre patania masinii vor avea ce povesti doamnele intre ele si Goe amicilor sai, mult timp de aici incolo, si multumit fiind de serviciile oferite nu va ezita sa recomande si altora acest magazin online de piese auto.


- articol scris pentru BlogAwards

Raul facut de om

  Traim intr-o lume ciudata, sau cred ca termenul cel mai potrivit e jungla, unde cel mai puternic invinge, prin metode total neortodoxe. Astfel de specimene ii intalnesti in toate domeniile. Cei mai multi se numesc teoretic oameni, doar pt ca sunt bipezi, dar privirea si atitudinea ii tradeaza, e cea specifica necuvantatoarelor. Atat de mult le place unora sa calce pe cadavre…Cateodata imi doresc sa fie un cosmar din care sa ma trezesc, dar fenomenul exista si se repeta zilnic. Ma cunosc, stiu ca nu are cum sa nu ma afecteze lucrurile astea, dar deja am o stare de satietate fata de situatiile de acest gen. Ma simt ca un butoi cu pulbere ce sta sa explodeze! Pentru o halca de ceva in plus, din om ajunge neom, parca ar manca cu 10 guri. Ce amareala scarboasa, bleaah..:(  Numai ca nu mananca   mancare, ci suflete si omenie. Cu linguroiul din tara uriasilor ! Dar asa e lumea croita. Uneori nedreapta. 

Si pt ca sunt mai sensibila si imi pasa, sunt usor de ranit, oricat as incerca eu sa-mi creez o carapace si oricate carti de dezvoltare personala as citi. De la o mica suparare, nu mai e decat un pas pana la oboseala psihica si apatie. Pentru ca asa sunt construita, sunt tipicara de fel si tin cont de orice lucru marunt, pe care il analizez pe toate partile. Cei dragi, care ma cunosc, mi-au spus mereu ca acest fel de a fi e oarecum autodistructiv. Poate au dreptate, insa toate starile de pana acum le-am trait intotdeauna la cote maxime.

Si in astfel de momente traiesc un soi de izolare, pana soarele iese din nou pe strada mea. Pentru ca oamenii frumosi si dragi sufletului meu au propriile griji, apasari si nu vreau sa-i tulbur cu problemele mele. Am mai spus ca in cazul meu, nu prea exista jumatate de masura. Ce e de facut? Voi lasa timpul sa treaca, pana uitarea va veni, stergand totodata si lacrima din coltul ochiului si apasarea din suflet…Sau astept glasul care sa ma trezeasca si sa-mi repete ca nu a fost decat un vis urat !