luni, 24 iunie 2013

Cu grija, pentru suflet..



  Nu stiu exact cine a afirmat lucrul asta, dar se spune ca sufletul, in gramaj insumeaza 21 de grame. Cert e ca intr-o cantitate atat de mica, au loc, colectate, toate sentimentele noastre, de orice natura ar fi ele : tristete, jale, singuratate, neputinta, disperare, sperante, iubire, recunostinta, multumire, ura, et. Toate starile acestea le traim zilnic in relatia cu oamenii, fie ca vrem sau nu. Oricat ne-am dori, simtamintele astea se nasc involuntar de noi si se stig cand le vine timpul. Asa suntem construiti de bunul Dumnezeu. Putem eventual, sa le stapanim, sa le ascundem, sa actionam invers decat ne dicteaza emotionalul din noi, punand ratiunea inainte, numai de disparut la comanda nu dispar. Sunt asemeni unui buton cu reactie imediata. Oricat am vrea, ne stapanesc la un moment dat, pt ca nu putem fi de piatra.
Sufletul e centrul existentei noastre. E asemeni unei case in care oamenii intra, rareori pasesc cu grija, rareori sunt curati si buni si tot noroiul si dezordinea lasata ne obliga sa luam masuri, sa aruncam tot ce-i de prisos de acolo.                                                        


Lacrimile varsate, pietrele aruncate, ranile provocate de atatea esecuri si dezamagiri si multe altele asteapta sa fie aruncate la gunoi pt a face loc bucuriei, zambetelor, iubirii, sperantei, prietenilor buni și oamenilor de încredere. A sosit timpul pentru respect, pentru demnitate si conștiintă. A sosit timpul pentru mai multă căldură sufletească. Totul cumpatat, cu masura, in editie limitata :)
Pentru unii, sunt tentata sa imi creez o capace , satula fiind de atatea pansamente peste ranile adanci, lasate fara mila, de altii.
 


Dincolo de zidul impenetrabil, putini vor vedea acel om bun, care si-a asternut sufletul pe tava de prea multe ori. Acesta e si motivul pt care personalitatea unora difera de caracter. Increderea in oameni a devenit incerta, aprape a disparut, si atunci, ca mijloc de aparare, incercam sa ne adaptam, in functie de persoana pe care o avem in fata.
Personal tin sa le multumesc tuturor celor ce au intrat in “casuta” mea, chiar si tropoind, caci m-au calit si de fiecare data am cules invataminte pt viata. Pana la urma, experienta e cel mai dur profesor, care mai intai iti da testul si apoi te invata lectia. Dar sufletul meu e primitor si e loc pt fiecare, insa dupa atata amaraciune si suspin, am decis sa aplic un mare panou la intrare. Un panou de bun simt, cu reguli stricte, iar cei ce nu le respecta vor fi respinsi si tratati cu ignoranta. Pentru ca e cel mai cinstit asa, altfel “ cand esti bun esti luat de prost ”. Dar sa revenim la regulile noastre:

1. In sufletul meu nu se mai intră încălțat, ci cu tălpile goale.
2. Nu se calcă apăsat, ci se merge ca și cum ai călca pe nori.
3. Se respectă programul de liniște și se tratează cu multă iubire.
4. Am instalat de asemenea și un detector de falsuri, așa că mare grijă. Falsurile detectate pleaca direct in Recycle Bin.
5. Sufletul meu nu e de vânzare!
6. Ar mai fi si altele, deocamdata ma rezum la acestea, insa cu timpul fie se vor schimba, fie se vor inmulti.

Sunt de parere ca toti ar trebui sa ne uitam uneori in suflet si sa instalam ordine si disciplina. La voi in suflet cum e?

          
O altă zi și-o altă noapte
Un început mai bun ca ieri
O nouă filă dintr-o carte
Şi vrei din nou, să începi să speri
Speran
țe vii, speranțe moarte,
Priviri solemne către cer
Iluzii noi, spre lumi departe
Şi jurăminte în eter.
Un suflet pleacă, altul vine
Instinctele ne sunt materne
Şi vei rămâne ca şi mine
Doar cu regretele eterne
                                                                


vineri, 14 iunie 2013

Cu AutoHut, in vacanta


  
   Va mai amintiti de domnul Goe? El inca mai exista. Nu e vorba de o gluma sau un apropo despre cineva anume, chiar traieste, e un tanar chipes si intelectual. Timpul i-a fost benefic, in aceasta perioada punand burta serios pe carte. De la elevul repetent, cu greseli gramaticale in vocabular, acum tanarul Goe e elev eminent la un liceu de prestigiu din orasul sau. De curand a terminat si o scoala de soferi, si mam-mare, mamitica si tanti Mita au vrut sa-i faca puisorului un cadou, asa ca toate economiile lor s-au dus pe o masina noua pe care i-au oferit-o drept multumire pt rezultatele lui la invatatura.
Odata cu terminarea liceului, cele 3 doamne hotarasc si o mica vacanta pe plaiurile mioritice, cu masina de data aceasta. Nu de alta, dar doreau sa se bucure impreuna de un alt confort, diferit de cel al trenului si sa-i testeze calitatile de sofer tanarului Goe. Asa ca duminica dimineata, ferchezuiti din cap pana in picioare, pornesc la drum, bucurosi nevoie mare. In drumul lor se opresc bineinteles si prin urbea X, unde odinioara asteptau trenul ce avea sa-i duca la capitala. Goe si familia, emotionati, tresar la vedera peronului, traiesc un moment de nostalgie si cu zambetul pe buze pornesc mai departe. Ajung intr-un tarziu in zona Moldovei, unde asista la slujba manastirii Putna si viziteaza apoi si alte obiective turistice. Femeile cumpara cateva suveniruri. Goe e rabdator si amabil, si odata cu venirea serii hotaraste sa ceara lamuriri despre cazarea peste noapte, pt ca nu aveau nimic organizat din timp. Este indrumat de un localnic catre o pensiune situata la doar cateva strazi distanta de unde lasase automobilul. Auzind discutia, femeile il urmeaza cu mandrie si se indrepta impreuna spre straduta unde parcase puisorul. Urca cu grija in masina cea noua si fara nici o urma de teama se pregatesc sa ajunga la pensiune. Insa ce sa vezi? Masina nu vroia sa porneasca si pace. Goe ridica din spanceana uimit, incearca din nou, insa nu reuseste. Iese din masina deschizand curios capota, unde arunca o privire. Avea cateva notiuni elementare de mecanica, invatate la scoala, incearca cateva manevre, dar constata ca e depasit de situatie. Femeile ramase in masina, linistite la inceput cu gandul ca “marinelul” de alta data se va descurca, incep sa se agite, intrebandu-se ce s-o fi intamplat. Goe se invarte in jurul masinii cautand solutii. Brusc isi aminteste de magazinul de pise auto online AutoHut, despre care citise pe internet in urma cu cateva zile. Stia ca magazinul are preturi mici, ofera garantie pt produsele sale si sigur va gasi piesa buclucasa care ii facea probleme, pt ca are in stoc peste 200.000 de piese.
   Nimic mai simplu. Se foloseste de telefonul performant, cumparat din ultima bursa scolara si apeleaza la acestia, cerand cateva sfaturi, caci se innoptase deja si nu era nimeni pe drum, sa fi cerut ajutor. A fost lamurit despre ce ar fi vorba, o banala problema la motor si se pare ca avea nevoie de o sonda lambda.


  Cu greu a ajuns la pensiune unde s-au odihnit peste noapte si a doua zi primise piesa de care avea nevoie, a montat-o conform instructiunilor si problema a fost rezolvata. Au mai petrecut cateva zile in imprejurimile zonei, vizitand muzee si gradina botanica din Iasi, dupa care s-au intors catre casa, cu inima impacata ca problema masinii a fost rezolvata si au avut parte de o vacanta pe cinste. Despre patania masinii vor avea ce povesti doamnele intre ele si Goe amicilor sai, mult timp de aici incolo, si multumit fiind de serviciile oferite nu va ezita sa recomande si altora acest magazin online de piese auto.


- articol scris pentru BlogAwards