sâmbătă, 17 octombrie 2015

Viata, un cocktail dulce, uneori amar..

  Oamenii dezamagesc si asta doare, dar cred ca durerea vine din faptul ca m-am lasat amagita de oameni ieftini, duplicitari, dar cand starea aceasta trece ma aleg cu o lectie, ma cunosc pe mine in situatii ca asta si raman apoi cu mandria ca nu sunt ca ceilalti, mandra de sufletul curat si sincer pe care mi l-a dat Dumnezeu, de faptul ca raman autentica si demna, iar furtuna din suflet va lasa ordine si liniste, dupa ce timpul va cerne oamenii ce merita sa ne ramana alaturi pt totdeauna, nu pt un timp sau pt un interes.
Asa se intampla, ca unii oameni sa fie o lectie din care vom invata sa ne pretuim in primul rand pe noi, sa realizam ca orice e de vanzare pe lumea asta, nu si sufletul, de dragul de a fi placut celorlalti, pt ca eu personal nu ma pot minti pe mine si nu pot mima placerea unei companii, daca ea nu exista!
Insa din pacate, in lumea in care traim suntem inconjurati si de astfel de oameni .. Uneori tacerea e un raspuns al dezamagirilor fata de oameni...Parerile de bine despre ei ( iti dau citate din Cioran, dar isi freaca mainile cand e rost de vreun scandal ) se duc pe fundul marii cand observ cat de tare ma pot insela, dar nu din naivitate, ci pt ca viata imi arata ca timpul lor a expirat si e cazul sa merg mai departe in cautare de oameni adevarati..
  Intrebarile la care nu am inca raspuns sunt: Care e miza rautatii si duplicitatii, cum se pot preta la josnicii , de unde o fi satisfactia calcarii pe cadavre, unde o fi constiinta? Cum sa nu te apuce dezgustul? Prin faptele lor se discrediteaza singuri, iar limbajul non-verbal ii tradeaza, contrazicand toate vorbele lor. Satisfactia li se citeste pe chip si uneori pun paie pe foc, speculand orice situatie in mod ironic si sfidator, pt subiecte de barfa, prin care dovedesc lasitatea si mojicia lor...
"Pentru ca omul nu isi cunoaste limitele, dar uneori le depasește în cruzime si prostie. Daca omul si-ar depasi limitele în bunatate și iubire, Pamantul ar fi Rai pentru toti." Nu eu am spus-o, dar cine a gandit in felul asta, mare adevar a grait!

 Zilnic observ toate astea, dar incerc sa stau deoparte de ele, prin tot ce fac fiind interesata de dezvoltarea personala si profesionala. Trebuie sa invat cand sa tac, cand sa vorbesc, cand sa plec, cand sa raman, cand sa spun „adio", ori doar "la revedere” , voi invata, dar toate astea în mers, in timp ce voi cadea, ma voi ridica, abia atunci voi realiza cat de puternica sunt!  
Nimeni nu-i perfect, mai am multe de invatat, dar cred ca lectia cea mai folositoare mie ar fi aceea sa ma apreciez mai mult, fara a ma urca pe un piedestal, si sa spun ca sunt un om simplu care iubeste omenia, bunul simt, acele calitati adevarate, care dezvaluie un suflet frumos  si tot mai rar, in zilele noastre. Iubesc oamenii, adevarul, cuvantul, natura, darnicia, rasaritul, zambetul, simplitatea, imbratisarile.
Dincolo de problemele cu care ne confruntam zilnic, griji, nefericiri, stress si altele, realizez ca viata de fapt e un cocktail de lacrimi si zambet , tristeti si bucurii. De fiecare din noi depinde cum interpreteaza lucrurile, ce lectie culege de la viata si cum merge mai departe, spre alte provocari!  

Alegerile noastre ne croiesc drumul in viata..Pentru ca rolul nostru e sa evoluam, trecand prin esecuri si dezamagiri care ne intaresc si ne formeaza ca oameni...