duminică, 18 august 2013

Si din nou, despre suflete veninoase…


   Dupa ploaie vine si soare, nu-i asa? Dar el nu ramane definitiv la orizontul vietii noastre. Dupa o perioada de timp suntem din nou incercati de viata, si totul in jur devine gri. Esecuri, lacrimi, dezamagiri, toate starile posibile ne incearca, pana la disperare. Se  spune ca fiecare se descarca in felul sau cand se afla la ananghie. Unii sparg un pahar, altii trag o injuratura, isi varsa naduful pe cei dragi, isi inneaca amarul in bautura sau…unii scriu. Isi cauta alinare in randuri scrise cu sufletul, asa cum este si cazul meu. Cand gandul dicteaza cuvintele se revarsa aici, pt a lasa loc linistii, frumosului, zambetelor, sperantei si echilibrului in sufletul meu.
  De ce o fi oare atata  venin in sufletele oamenilor ? Unii nu mai stiu ce este prietenia, bunatatea, respectul, bunul simt. Au ramas acolo, de unde provin, din cartile bunelor maniere. Tot mai rar intalnesc oameni bine intentionati, care fac o fapta buna dezinteresati. Toate aceste calitati au fost uitate si inlocuite cu ura, minciuna, perversitate.
Cum ma motivez sa merg mai departe? Ma izolez intr-o lume doar a mea, sunt mai putin comunicativa, citesc, ascult muzica, ma recompun pas cu pas, gandindu-ma la cine sunt si ce pot, incerc sa ma incurajez si apelez la putinii oameni ce ma cunosc cu adevarat. Mare noroc am avut de acesti oameni pe care i-am avut alaturi şi mai ales ca au crezut în mine şi m-au îndrumat la fiecare pas. Nu sunt multi, doar cativa, de valoare, pe care ma pot bizui in orice situatie si care-mi raspund cu mare placere la fiecare apel al meu. Le mulţumesc mult pentru acest lucru! Pentru ca ei mi-au demonstrat ca mai exista suflete deschise, oameni altruisti, increzatori, veseli si optimisti., de la care iti poti incarca bateriile. Si atunci viata capata sens, caldura si energia lor imi dau incredere si curaj pt ziua ce vine. Si invat din nou o lectie, sa am mai putine asteptari de la altii si incredere limitata..





                                         











      

marți, 6 august 2013

ASTA-I ROMANIA!



  Ca si popor, avem si bune si rele. Oameni cu care ne mandrim si oameni care nu ne fac cinste acestui neam. Despre rele nu voi vorbi aici pt ca stim, auzim, citim, cunoastem si e suficient.
  Editura mateescu.ro ne spune ca “Romania nu e doar o tara “a urii și indiferenței, sugrumată și îngenuncheată de birocrație și politicieni, de orice culoare ar fi ei, incapabilă să se mai ridice în picioare, în care încă se mai achită timbre fiscale de 15 bani, o Românie care stă cu spatele la cetățean și urlă isteric, în Registratura Tribunalului sau a Primăriei, țipă la plătitorul de taxe și impozite. O Românie fără flori și zâmbete, cu miros de getax sordid încins la soare, zguduită de manele urâte, în care Porumbescu și Enescu încă nu s-au născut. In România, unde nu e sănătos să te apuce noaptea pe stradă fiindcă autoritățile dorm. O Românie a cocalarilor, a parcagiilor, a prostituatelor ce-și fac veacul pe DN1 sau chiar lângă gardul Academiei de Poliție, a taxatorilor de protecție și a vânzătorilor de facturi false, de lângă en-gross-ul Europa. O Românie a tinerilor „la pet de 3 litri” care bat mingea duminica pe terenul școlii dintre blocuri și își sărută iubitele la bara de covoare până le lasă cu burta mare, o Românie a bătrânilor umiliți în spitale sau care fac moarte de om la bilete de tratament cu reducere și tigăi promoționale. O Românie obosită, nu de muncă, ci de fitness hotarât și zadarnic, o Românie ce-și lungește picioarele pe canapeaua lui Măruță, ca să le arate amărâților ce unghii colorate și false are. România aceea din tabloide, cu fițe de Dorobanți și sanii umflati, România care a dat afară în șuturi valoarea, decența și bunul simț din paginile ziarelor și revistelor, cu salarii sub limita decentei, cu obligatii mai multe decat drepturi, cu proteste in zadar in fata unor unor institutii “oarbe si surde” in fata nevoilor noastre.”


CRED CA A SOSIT MOMENUL SA SCOATEM IN FATA VALORILE!
  Acum voi incerca, desi e greu,  sa stabilesc un top al locurilor si al lucrurilor frumoase din tara noastra. Cum spunea cineva : “Avem di tatii, iar padure fara uscaturi nu exista. “
Asa ca e bine sa aducem la cunostinta celor vesnic suparati sau carcotasi ai acestei tari ca avem si lucruri frumoase si bune, autentice, pe care numai aici le gasim si care au dus faima Romaniei si peste hotare. Sunt cateva simboluri ce ne reprezinta. Iata ce inseamna pt mine o Romanie frumoasa:

Stefan cel Mare

  Ca sa incepem cu istoria, caci un popor fara istorie nu are viitor, nu?
In primul rand, chiar numele tarii, Romania, ne reaminteste faptul ca civilizatia Romei antice a avut o influenta decisiva asupra evolutiei sale si ca multe monumente dateaza din perioada respectiva. O figura marcanta care a influentat istoria este domnitorul Moldovei. A fost un adevarat „atlet al credintei crestine“, dupa cum il caracteriza chiar Papa Sixt al VI-lea intr-o scrisoare redactata chiar in perioada razboaielor lui Stefan cel Mare cu turcii. Manualele de istorie, cartile si studiile stiintifice, precum si filmele dedicate marelui nostru domnitor ne prezinta in unanimitate aceasta imagine eroica de aparator al crestinatatii. Figura lui Stefan cel Mare a devenit sinonima cu epopeea poporului roman, care s-a sacrificat pe altarul credintei crestine in lupta impotriva necredinciosilor turci.
 
Biserica

  Suntem crestini de 2000 de ani, frati intru Hristos, iar in zile de sarbatoare bisericile devin neincapatoare de multimea de enoriasi, chiar si peste hotare, unde semenii nostrii se roaga cu speranta si evlavie pt mai bine. 




NADIA COMANECI 

  Cand zici Romania e primul nume ce iti vine in minte. Un nume cu care ne mandrim. O sportiva de nota 10, care a adus faima Romaniei. 


Este câstigătoare a cinci medalii olimpice de aur si  considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX si una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile. „Zeita de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. A facut si face in continuare milioane de fetite din intreaga lume sa se indragosteasca de gimnastica, iar Nastase, Tiriac, Hagi, Mutu si Chivu sunt alte nume care au facut legenda in lumea tenisului si fotbalului.


Mancarea autentic romaneasca

  Fiecare popor are bucataria sa, dar pentru mine bucataria de suflet este cea de acasa. Cred ca bucataria romaneasca ar putea fi reprezentata in primul rand de ciorbe, de toate felurile: cu carne, cu legume,  :). Si mai cred ca multe din mancarurile pe care le consideram traditionale se regasesc cu usurinta si pe la alte popoare, dar ciorba, in special  cu leustean (preferata mea) mi se pare ca iese in fata din randul tuturor preparatelor traditionale romanesti, si nici macar nu cred ca i s-a acordat vreodata acest titlu oarecum pompos de preparat traditional. Desi il merita sigur si are o savoare deosebita, pe langa celelalte preparate gastronomice specific romanesti .


  Alte feluri de mancare care imi aduc aminte de bunici,de matusi, de tara: supa limpede de pui cu taitei, mirosul de branzoaice, clatitele cu dulceata de visine, savoarea gemurilor preparate in casa, borsul de tarate, tochitura la ceaun, saramura de peste, etc, astea sunt amintiri care le pastrez si azi in inima mea. .
Cand revin pe plaiurile natale, romanii plecati peste mari si tari cer lucruri simple dar importante pentru inima lor : pui la frigare si sarmale in foi de vita de vie. Si putina mamaliga cu branza de vaci si smantana.
                                                                                                                                                                     
Chiftelutele marinate reprezinta un alt fel de mancare autentic romanesc, o imbinare a carnii tocate condimentate si a sosului pe baza de rosii, pe care nu o intalnesc la  alte culturi. ASA SIMTIM CA SUNTEM ROMANI!




 
ROMANIA TURISTICA


   Un britanic, pe numele sau printul Charles, de care sunt convinsa ca ati auzit, (descendent al lui Vlad Ţepeş, conform arborelui genealogic) a realizat un documentar despre frumusetile naturii, ale Carpatilor de care s-a indragostit, declarand ca din punctul sau de vedere “este singurul loc din Europa unde mai exista inca o zona de salbaticie, cu lupi, ursi, paduri, care este nealterata. Chiar la poalele muntilor aveti un peisaj incredibil, medieval, unde oamenii traiesc la fel de sute de ani. Aveti cladiri vechi, foarte frumoase, iar poienile si pasunile sunt pline de flori salbatice, animale, flora si fauna ce te lasa mut de uimire. Strainii care vin aici, sa viziteze Romania sunt uimiti de tot ce inseamna obiective turistice: fortarete medievale, manastiri construite in stil bizantin, cu picturi murale exterioare si case taranesti decorate in functie de specificul fiecarei regiuni, iar castelul lui Dracula este doar unul dintre numeroasele castele si palate impresionante care pot fi vizitate..” Documentarul se numeste Wild Carpathia si a fost difuzat deja, in 2011, pe postul de televiziune Travel Channel. Filmările au avut loc pe parcursul a două săptămâni, în zone precum Munţii Retezant, Munţii Zarandului, Munţii Apuseni, Negreasa şi Valea Zălanului. Il puteti viziona aici .
   Intr-un cuvant, Romania e o comoara, o parte importanta a Europei, este ceva de care toti trebuie sa tinem seama. Zonele cele mai apreciate de straini sunt multe. Voi incerca sa enumar cateva din ele :  Vatra Dornei, Valea Ariesului, Valea Cerbului, Parcul Natural Comana, Lacul Siriu din muntii Buzaului, manastirea Bogdana din Radauti, manastirea Cerbul din Tulcea, manastirea Frasinei – Valcea, lacul Snagov, manastirea Ramet, manasirea Horezu, Poiana Marului, manastirea Petru Voda, Cetatea Rasnov, Tara Oasului, manastirea Tismana, lacul Colibita, castelul Bran, Maramuresul istoric, Muzeul Satului din Bucuresti, Tara Lapusului, Tara Motilor, Delta Dunarii, manastirea Putna, muntii Macinului, etc. Cateva imagini din zonele precizate puteti vedea aici.


Alte cateva simboluri:

 - datini si obiceiuri stravechi, printre care si incondeiatul oalelor de Paste;


 - muzica populara, fara de care nu exista nunta sau botez;

 - Femeile frumoase. Andreea Chiru are 20 de ani si a fost aleasa Miss World Romania 2013. Frumoasa bruneta va reprezenta tara noastra la competitia Miss World. Tanara, braileanca de origine , i-a cucerit pe membrii juriului cu sarmul ei.

Tânăra i-a cucerit pe membrii juriului cu şarmul ei.

Citeste mai mult: adev.ro/mqwh57

 - familia – simbolul radacinilor noastre;


- Cele trei culori ale drapelului românesc – albastru , galben şi roşu- sunt de origine straveche, iar reunirea lor pe stindardul national are adânci semnificatii istorice, exprimând dainuirea noastra neîntrerupta in vatra unde ne-am plamadit ca popor, legaturile permanente între românii de pe ambele versante ale Carpatilor, idealurile de unitate si independenta nutrite cu ardoare de neamul românesc de-a lungul întregii sale existente.


  - Face parte din Ansamblul Monumental de la Targu- Jiu, alaturi de "Poarta Sarutului" si de "Masa Tacerii" , cele trei componente fiind dispuse pe aceeasi axa dinspre apus spre rasarit, si avand o lungime de 1.275 m. 
Lucrarea a fost dedicata soldatilor romani, eroi ai Primului Razboi Mondial, cazuti in luptele de pe malul Jiului, in 1916.

Pentru voi ce inseamna Romania?
Face parte din Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu, alături de „Poarta sărutului" şi de „Masa tăcerii", cele trei componente fiind dispuse pe aceeaşi axă, dinspre apus spre răsărit, şi având o lungime de 1.275 de metri. - Lucrarea a fost dedicată soldaţilor români, eroi ai Primului Război Mondial, căzuţi în luptele de pe malul Jiului, în 1916.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/societate/coloana-infinitului-aleasa-simbolul-romaniei-1_50ad0a3e7c42d5a6638ddb97/index.html
Face parte din Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu, alături de „Poarta sărutului" şi de „Masa tăcerii", cele trei componente fiind dispuse pe aceeaşi axă, dinspre apus spre răsărit, şi având o lungime de 1.275 de metri. - Lucrarea a fost dedicată soldaţilor români, eroi ai Primului Război Mondial, căzuţi în luptele de pe malul Jiului, în 1916.

Citeste mai mult: adevarul.ro/news/societate/coloana-infinitului-aleasa-simbolul-romaniei-1_50ad0a3e7c42d5a6638ddb97/index.html

luni, 24 iunie 2013

Cu grija, pentru suflet..



  Nu stiu exact cine a afirmat lucrul asta, dar se spune ca sufletul, in gramaj insumeaza 21 de grame. Cert e ca intr-o cantitate atat de mica, au loc, colectate, toate sentimentele noastre, de orice natura ar fi ele : tristete, jale, singuratate, neputinta, disperare, sperante, iubire, recunostinta, multumire, ura, et. Toate starile acestea le traim zilnic in relatia cu oamenii, fie ca vrem sau nu. Oricat ne-am dori, simtamintele astea se nasc involuntar de noi si se stig cand le vine timpul. Asa suntem construiti de bunul Dumnezeu. Putem eventual, sa le stapanim, sa le ascundem, sa actionam invers decat ne dicteaza emotionalul din noi, punand ratiunea inainte, numai de disparut la comanda nu dispar. Sunt asemeni unui buton cu reactie imediata. Oricat am vrea, ne stapanesc la un moment dat, pt ca nu putem fi de piatra.
Sufletul e centrul existentei noastre. E asemeni unei case in care oamenii intra, rareori pasesc cu grija, rareori sunt curati si buni si tot noroiul si dezordinea lasata ne obliga sa luam masuri, sa aruncam tot ce-i de prisos de acolo.                                                        


Lacrimile varsate, pietrele aruncate, ranile provocate de atatea esecuri si dezamagiri si multe altele asteapta sa fie aruncate la gunoi pt a face loc bucuriei, zambetelor, iubirii, sperantei, prietenilor buni și oamenilor de încredere. A sosit timpul pentru respect, pentru demnitate si conștiintă. A sosit timpul pentru mai multă căldură sufletească. Totul cumpatat, cu masura, in editie limitata :)
Pentru unii, sunt tentata sa imi creez o capace , satula fiind de atatea pansamente peste ranile adanci, lasate fara mila, de altii.
 


Dincolo de zidul impenetrabil, putini vor vedea acel om bun, care si-a asternut sufletul pe tava de prea multe ori. Acesta e si motivul pt care personalitatea unora difera de caracter. Increderea in oameni a devenit incerta, aprape a disparut, si atunci, ca mijloc de aparare, incercam sa ne adaptam, in functie de persoana pe care o avem in fata.
Personal tin sa le multumesc tuturor celor ce au intrat in “casuta” mea, chiar si tropoind, caci m-au calit si de fiecare data am cules invataminte pt viata. Pana la urma, experienta e cel mai dur profesor, care mai intai iti da testul si apoi te invata lectia. Dar sufletul meu e primitor si e loc pt fiecare, insa dupa atata amaraciune si suspin, am decis sa aplic un mare panou la intrare. Un panou de bun simt, cu reguli stricte, iar cei ce nu le respecta vor fi respinsi si tratati cu ignoranta. Pentru ca e cel mai cinstit asa, altfel “ cand esti bun esti luat de prost ”. Dar sa revenim la regulile noastre:

1. In sufletul meu nu se mai intră încălțat, ci cu tălpile goale.
2. Nu se calcă apăsat, ci se merge ca și cum ai călca pe nori.
3. Se respectă programul de liniște și se tratează cu multă iubire.
4. Am instalat de asemenea și un detector de falsuri, așa că mare grijă. Falsurile detectate pleaca direct in Recycle Bin.
5. Sufletul meu nu e de vânzare!
6. Ar mai fi si altele, deocamdata ma rezum la acestea, insa cu timpul fie se vor schimba, fie se vor inmulti.

Sunt de parere ca toti ar trebui sa ne uitam uneori in suflet si sa instalam ordine si disciplina. La voi in suflet cum e?

          
O altă zi și-o altă noapte
Un început mai bun ca ieri
O nouă filă dintr-o carte
Şi vrei din nou, să începi să speri
Speran
țe vii, speranțe moarte,
Priviri solemne către cer
Iluzii noi, spre lumi departe
Şi jurăminte în eter.
Un suflet pleacă, altul vine
Instinctele ne sunt materne
Şi vei rămâne ca şi mine
Doar cu regretele eterne
                                                                


vineri, 14 iunie 2013

Cu AutoHut, in vacanta


  
   Va mai amintiti de domnul Goe? El inca mai exista. Nu e vorba de o gluma sau un apropo despre cineva anume, chiar traieste, e un tanar chipes si intelectual. Timpul i-a fost benefic, in aceasta perioada punand burta serios pe carte. De la elevul repetent, cu greseli gramaticale in vocabular, acum tanarul Goe e elev eminent la un liceu de prestigiu din orasul sau. De curand a terminat si o scoala de soferi, si mam-mare, mamitica si tanti Mita au vrut sa-i faca puisorului un cadou, asa ca toate economiile lor s-au dus pe o masina noua pe care i-au oferit-o drept multumire pt rezultatele lui la invatatura.
Odata cu terminarea liceului, cele 3 doamne hotarasc si o mica vacanta pe plaiurile mioritice, cu masina de data aceasta. Nu de alta, dar doreau sa se bucure impreuna de un alt confort, diferit de cel al trenului si sa-i testeze calitatile de sofer tanarului Goe. Asa ca duminica dimineata, ferchezuiti din cap pana in picioare, pornesc la drum, bucurosi nevoie mare. In drumul lor se opresc bineinteles si prin urbea X, unde odinioara asteptau trenul ce avea sa-i duca la capitala. Goe si familia, emotionati, tresar la vedera peronului, traiesc un moment de nostalgie si cu zambetul pe buze pornesc mai departe. Ajung intr-un tarziu in zona Moldovei, unde asista la slujba manastirii Putna si viziteaza apoi si alte obiective turistice. Femeile cumpara cateva suveniruri. Goe e rabdator si amabil, si odata cu venirea serii hotaraste sa ceara lamuriri despre cazarea peste noapte, pt ca nu aveau nimic organizat din timp. Este indrumat de un localnic catre o pensiune situata la doar cateva strazi distanta de unde lasase automobilul. Auzind discutia, femeile il urmeaza cu mandrie si se indrepta impreuna spre straduta unde parcase puisorul. Urca cu grija in masina cea noua si fara nici o urma de teama se pregatesc sa ajunga la pensiune. Insa ce sa vezi? Masina nu vroia sa porneasca si pace. Goe ridica din spanceana uimit, incearca din nou, insa nu reuseste. Iese din masina deschizand curios capota, unde arunca o privire. Avea cateva notiuni elementare de mecanica, invatate la scoala, incearca cateva manevre, dar constata ca e depasit de situatie. Femeile ramase in masina, linistite la inceput cu gandul ca “marinelul” de alta data se va descurca, incep sa se agite, intrebandu-se ce s-o fi intamplat. Goe se invarte in jurul masinii cautand solutii. Brusc isi aminteste de magazinul de pise auto online AutoHut, despre care citise pe internet in urma cu cateva zile. Stia ca magazinul are preturi mici, ofera garantie pt produsele sale si sigur va gasi piesa buclucasa care ii facea probleme, pt ca are in stoc peste 200.000 de piese.
   Nimic mai simplu. Se foloseste de telefonul performant, cumparat din ultima bursa scolara si apeleaza la acestia, cerand cateva sfaturi, caci se innoptase deja si nu era nimeni pe drum, sa fi cerut ajutor. A fost lamurit despre ce ar fi vorba, o banala problema la motor si se pare ca avea nevoie de o sonda lambda.


  Cu greu a ajuns la pensiune unde s-au odihnit peste noapte si a doua zi primise piesa de care avea nevoie, a montat-o conform instructiunilor si problema a fost rezolvata. Au mai petrecut cateva zile in imprejurimile zonei, vizitand muzee si gradina botanica din Iasi, dupa care s-au intors catre casa, cu inima impacata ca problema masinii a fost rezolvata si au avut parte de o vacanta pe cinste. Despre patania masinii vor avea ce povesti doamnele intre ele si Goe amicilor sai, mult timp de aici incolo, si multumit fiind de serviciile oferite nu va ezita sa recomande si altora acest magazin online de piese auto.


- articol scris pentru BlogAwards

miercuri, 29 mai 2013

Raul facut de om



  Traim intr-o lume ciudata, sau cred ca termenul cel mai potrivit e jungla, unde cel mai puternic invinge, prin metode total neortodoxe. Astfel de specimene ii intalnesti in toate domeniile. Cei mai multi se numesc teoretic oameni, doar pt ca sunt bipezi, dar privirea si atitudinea ii tradeaza, e cea specifica necuvantatoarelor. Atat de mult le place unora sa calce pe cadavre…Cateodata imi doresc sa fie un cosmar din care sa ma trezesc, dar fenomenul exista si se repeta zilnic. Ma cunosc, stiu ca nu are cum sa nu ma afecteze lucrurile astea, dar deja am o stare de satietate fata de situatiile de acest gen. Ma simt ca un butoi cu pulbere ce sta sa explodeze! Pentru o halca de ceva in plus, din om ajunge neom, parca ar manca cu 10 guri. Ce amareala scarboasa, bleaah..:(  Numai ca nu mananca   mancare, ci suflete si omenie. Cu linguroiul din tara uriasilor ! Dar asa e lumea croita. Uneori nedreapta. 


Si pt ca sunt mai sensibila si imi pasa, sunt usor de ranit, oricat as incerca eu sa-mi creez o carapace si oricate carti de dezvoltare personala as citi. De la o mica suparare, nu mai e decat un pas pana la oboseala psihica si apatie. Pentru ca asa sunt construita, sunt tipicara de fel si tin cont de orice lucru marunt, pe care il analizez pe toate partile. Cei dragi, care ma cunosc, mi-au spus mereu ca acest fel de a fi e oarecum autodistructiv. Poate au dreptate, insa toate starile de pana acum le-am trait intotdeauna la cote maxime.
Si in astfel de momente traiesc un soi de izolare, pana soarele iese din nou pe strada mea. Pentru ca oamenii frumosi si dragi sufletului meu au propriile griji, apasari si nu vreau sa-i tulbur cu problemele mele. Am mai spus ca in cazul meu, nu prea exista jumatate de masura. Ce e de facut? Voi lasa timpul sa treaca, pana uitarea va veni, stergand totodata si lacrima din coltul ochiului si apasarea din suflet…Sau astept glasul care sa ma trezeasca si sa-mi repete ca nu a fost decat un vis urat !



luni, 27 mai 2013

Rutina, rutina si …cam atat



  Iata ca am revenit destul de repede. Nu am putut sta deoparte prea mult timp. In ultima perioada mai multe lucruri au schimbat mersul treburilor in viata mea. Daca intr-o perioada imi doream sa se intample ceva nou, care sa ma scoata din pasa rea in care eram, acest lucru s-a si intamplat, iar linistea s-a instalat in sufletul meu. Planurile mele intra intr-o linie dreapta, batand la usa indeplinirii, si toate dorintele mele prind contur, chiar daca asta inseamna mai putin timp liber si un pic de oboseala. Dar cum conteaza doar rezultatul, foarte mult, restul sunt doar detalii.
  Pentru acest coltisor virtual am nevoie sa mi se intample lucruri, ceva care sa sparga monotonia, pt a capta atentia si a nu va plictisi cu nimicuri.
  In rest sunt bine, ma bucur de fiecare raza de soare, optimismul e la cote maxime si asa sper sa ramana. Dupa atatea furtuni, simt cu adevarat ca TRAIESC. E vara si la propriu si la figurat! Ma simt motivata, apreciata profesional si nu e doar o iluzie. E o siguranta, cel putin momentan, ce mi-a alungat insomniile. E mare lucru sa te stii folositor pt ca imi creeaza echilibru si imi mentine starea de spirit pozitiva. Aceasta schimbare ma face sa apreciez somnul dulce al diminetii si sa ma bucur de putinul timp liber pe care il fructific la maxim.
In drum spre jobul meu observ agitatia nebuna din trafic, deschiderea magazinelor si persoane grabite pt tot ce si-au propus sa faca. Zabovesc cateva clipe in fata vitrinelor colorate si imi fac repede in cap un wishlist . Odata ajunsa la locul de munca, imi intru in ritm si ma organizez rapid cu tot ce e de facut pana la sosirea primei cliente. Pentru ca asta fac, vand articole de imbracaminte pt tinerele domnisoare ale Brailei. Si nu sunt putine, domnilor..:) Zilnic incerc sa le consiliez pt cea mai dificila misiune – sa fim frumoase! Urmeaza sezonul estival si incercam sa fim la inaltimea asteptarilor, oferind piese vestimentare care sa ne scoata din anonimat, evidentiind feminitatea si senzualitatea. 


   Dupa program, ma indrept rapid catre casa, unde alte lucruri asteapta organizarea, pt cina si ziua ce vine, cu toate cele necesare. Sunt o familista si o gospodina convinsa. In asteptarea sotului, imi place sa-l suprind intotdeauna cu mancaruri proaspete si gustoase, dupa o zi grea. Urmeaza un film bun, in bratele omului iubit, o scurta conversatie despre cele intamplate peste zi si apoi, Mos Ene isi intra in drepturi. Un somn odihnitor si o alta zi din calendar ni se asterne in fata. E ritmul oricarui muritor de rand, dator sa lase o urma pe Pamant…
Cam asa decurge o zi din viata mea, nimic deosebit, cu care sa ma pot lauda. Pana la noi schimbari, toate bune. Va pupacesc!




marți, 21 mai 2013

Om, inainte de toate

  Dincolo de cariera si profesionalism, fiecare avem si cate o poveste in spate, cate o durere pe care o stim doar noi, cate un lucru care ne macina, dar care nu lasam sa se citeasca pe chipurile noastre cateodata. Ii distram pe altii, spunem bancuri, suntem hazlii si buni camarazi cu ceilalti. Dincolo de orice pozitie sociala avem in spate povesti cutremuratoare unii, neimpliniri, pt ca suntem oameni. Iata un exemplu :
Aveti grija de tatii vostrii, de mamele voastre ”. Nu sunt cuvintele mele, desi mare dreptate a avut Daniel Buzdugan, cunoscutul om de radio si profesionist in farse.
Despre el fanii Radio ZU stiu ca e un om vesel, plin de umor si gata de o farsa oricand. Ne distreaza  dimineata devreme, cu talentul dat de D-zeu si e acolo sa ne faca pe noi, publicul sa uitam de griji si nevoi. Dar uite ca si el e om si are nevoie de noi toti pt a-i fi alaturi. Pentru ca la 10 zile de la decesul tatalui, a prezentat alaturi de colegul Mihai Morar marele eveniment care a avut loc la Iasi, Forta ZU care a adunat o mare de oameni, aprox. 100.000 de fani ai artistilor prezenti acolo. 


Publicul  s-a bucurat, a dansat, s-au simtit bine. Printre artistii care au urcat vineri seara pe scena s-au numarat Ruby, Andra, Hi-q, Inna Grasul XXL, Alex Velea, Cabron, What's Up, Voltaj, Sore, Akcent, Vunk, Smiley, Lora, Antonia, Corina, Andreea Banica, Smiley, Horia Brenciu, Connect-R, Puya, B.U.G. Mafia, Deepcentral, Elena Gheorghe si CRBL.
  Daniel Buzdugan a simtit nevoia sa arate lumii, intr-un moment dedicat tatalui sau, latura sa sensibila, sa impartaseasca durerea ce-o simte si a izbucnit in lacrimi, spre sfarsitul marelui karaoke. Am plans cand a rostit acele cuvinte pt ca stiu cum e sa pierzi un parinte. Au fost si voci rautacioase care au afirmat ca ar fi procedat astfel pt publicitate, insa cred ca e un moment mult prea greu de depasit pt a te putea folosi de un asa necaz drept strategie de marketing. Dar, cum fiecare pasare pe limba ei piere, va las sa ascultati discursul sau, in memoria  celui ce i-a fost tata pana la varsta aceasta si sa-i trasmitem cu totii condoleante..:(

@Iasi, Forza ZU - Daniel Buzdugan - despre tatal sau

Dupa ce am ascultat acest discurs, involuntar mi-a fugit gandul la poezia Dor de tata, al carei autor imi scapa acum, unde ultima strofa zice asa :

“Dar fă-mi, te rog, o bucurie
La cimitir, de vii la mine,
Să-mi zici ca în copilărie:
TĂTICULE, mi-e dor de tine!”

 Acest lucru l-a facut si Buzdu, care acum va avea grija de mama sa, si ii doresc putere sa treaca peste acest moment. Pe pagina sa de facebook Daniel Buzdugan ne trasmite urmatoarele : “Am reusit sa tin doar pt mine tristetea asta pana vineri noaptea (….) In momentul acela mi s-a ,, rupt filmul" si probabil stiti .... am plans in fata a 100000 de oameni. Imi pare rau! Nu voiam sa stiti asta! Eu sunt un produs care vinde fericirea, veselia, nicidecum tristetea si suferinta..... Eu nu fac marketing din intamplarile familiei mele!!!! Imi pare rau ca ati asistat la momentul acela care era doar al meu. Va multumesc pt mesajele voastre calde ! Multumesc pt ca sunteti alaturi de mine!!!! Poate niciodata nu am simtit atata caldura din partea voastra... Domnul sa va aiba in paza si sa va mentina asa buni si calzi cu toti cei din jurul vostru! Multumesc, multumesc, multumesc.......”


P.S.  Poate voi ati si uitat de acest eveniment, au trecut cateva zile de atunci, in care am stat si am reflectat daca scriu sau nu despre acest subiect, pt ca este unul delicat si am vrut sa redau intr-un mod in care sa nu va intristez prea mult. Aveam mai multe variante scrise, dar am ramas la aceasta pt ca asa am simtit.



duminică, 19 mai 2013

TRAIESTI SAU EXISTI?



  E duminica. La orele amiezii intreaga natura isi opreste activitatea pentru a se odihni. Soarele dogoritor a cucerit totul si incearca sa recupereze zilele din primavara in care ploile au fost mai puternice decat el. Si vrem ca in fiecare zi sa fie duminica. Cu totii ne intristam cand ziua de luni isi cere tributul si ne cheama la un program matinal, la o rutina din care ne castigam existenta.
  Ce observ insa, nu doar azi, chiar in zile mari de sarbatoare, e ca romanii nu mai stiu sa se distreze sau sa-si petreaca timpul liber, altfel decat in fata unui monitor, pe facebook.
 De aici si intrebarea din titlu. E adevarat, situatia financiara precara ne limiteaza posibilitatile de distractie, dar totusi nu putem transforma o retea de socializare in intregul nostru univers, lasand viata sa treaca pe langa noi. 


  Pe langa multe alte beneficii pe care ni le ofera,  ajung sa cred ca suntem un popor trist, ce nu stie sa se bucure altfel de viata. Nu realizam cat de mult ne limiteaza de posibilitatile adevarate de a ne recrea, de a ne incarca bateriile, adoptand in felul acesta o viata sedentara si mult prea monotona. Unii se joaca  banalitati in care sunt fermieri virtuali, unii poarta discutii contradictorii in care se jignesc, unii mint cu nonsalanta, unii agata domnisoare de-o noapte, unii se lauda, fiecare cum se descurca…Oameni care in spatiul virtual pot fi si Greuceanu, insa in realitate nu au nimic de spus…
   Exista totusi si variante ieftine, la indemana oricui de a ne rupe putin de acest mediu online. 
Cand v-ati dat ultima oara cu rolele? 
Cand ati iesit ultima oara la o plimbare sau o cursa cu bicicleta?   
Cand ati jucat ultima oara o partida de tenis sau badminton
Cand ati vazut ultima oara o piesa de teatru? 
Cand v-ai stans ultima oara prietenii la un remi sau un joc de carti, sau o partida de sah? 
Cand ati mers ultima oara la Zoo? 
Picnicul la iarba verde e iarasi o varianta placuta, nu doar de 1 Mai si Paste...
Cine e pasionat de modul rustic de viata al bunicilor poate profita pt petrecerea in familie undeva la tara, departe de nebunia urbana. 
  De ce toate astea nu se mai intampla,  cei mai multi preluand acest microb, fara de care nu se pot lipsi? Nici micutii vostrii nu mai au copilarie, petrecandu-si multe ore la calculator…
  Paradoxul face ca atunci cand e frig sa ne dorim o raza de soare sa ne incalzesca sufletele si atunci cand e deja pe cer sa ne ascundem de el in casele noastre, cu draperiile trase. 
Oameni buni, haideti sa ne bucuram de viata!



 

vineri, 17 mai 2013

Dragostea imi e avere..


Aceste randuri sunt in primul rand de multumire, adresate divinitatii,  pt ca atatea lucruri vrem de la viata, fara sa pretuim la adevarata valoare ce avem.
V-am mai spus deunazi ca nu am palate si averi pe pamant, mai de pret este iubirea. Pentru ca unii alearga toata viata in cautarea ei si ajung sa faca compromisuri, fie raman singuri si tristi, resemnati.
  De cate ori imi este greu, realizez ce om minunat am langa mine, care ma sprijina neconditionat si e acolo sa-mi stearga lacrimile si sa-mi redea speranta. Sunt 6 ani de liniste, de impacare, de armonie. Iubirea lui m-a schimbat si mi-e teama ca nu voi gasi cuvinte indeajuns de frumoase si de intense pt a reda ce simt. Zambetul cu care ma trezeste dimineata, bratele ce ma imbratiseaza atunci cand am nevoie, buzele moi si catifelate, ochii patrunzatori, vocea calda, toate astea si multe altele fac parte din trasaturile sufletului meu pereche.
  Nu am cum sa uit toate momentele grele prin care am trecut si le-am depasit cu bine IMPREUNA. Imi place sa cred ca cineva acolo sus, ma iubeste. Rugile mele au fost ascultate si Dumnezeu mi-a scos in cale fericirea. 



Îţi mulţumesc iubite, răbdare-a care-o ai
îţi mulţumesc că mie, şi viaţa tu îmi dai
aştepţi să vină ploaia, să spele-al meu oftat
iar din grădina vieţii culegi un sărutat.

Tu ştii iubite dragă, c-am fost mereu a ta
m-am afundat în mare, să-mi spăl durerea mea
am împletit din vise, atâtea amintiri
am străbătut pământul, să căutăm iubiri.

Deschis-am cartea vieţii, ţinându-ne de mână
am scris atâtea pagini, doar noi doi împreună
capitole în care am plâns sau am cântat
scriind povestea noastră cu sufletul curat.

Îţi mulţumesc iubite, că-mi dai puterea ta
cu lacrimi de iubire, ai şters durerea mea
acum, în ceas de seară, iubite vreau să-mi spui
iubire ca a noastră, în lume, alta nu-i!

autor: MADALINA ELENA BARBU



joi, 16 mai 2013

Pregatiri de weekend



  Dragii mei, in primul rand buna dimineata. Zilele acestea voi lipsi un pic de pe blog, urmeaza pt noi ( eu si sotul) un weekend nebun la Predeal. Cum bine stiti, sunt fericita posesoare a unui voucher de cazare la vila Alina din Predeal, de care ma voi bucura in acest weekend, datorita Superblog si Paralela 45, carora vreau sa le multumesc.                                                          
Am nevoie de putina relaxare, de aer curat, mai ales ca Pastele l-am petrecut acasa, cu prietenii. M-am bucurat de aceasta veste pe care am primit-o acum cateva saptamani si astept cu nerabdare sa ajung acolo, pentru ca ca se anunta si o gramada de evenimente frumoase, concerte, cu ocazia zilelor Predealului. Deci sunt o norocoasa..:)
  Bagajul e deja facut, nu mai trebuie decat sa ma urc in masina , sper sa am parte de vreme buna si revin cu poze de acolo zilele viitoare. Cuvantul de ordine va fi distractie!
  
 Va doresc, de asemenea si voua un weekend insorit de pe acum si poate…ne vedem acolo :)