Sanatatea, cea mai de pret avutie

Intamplator, zilele trecute navigand pe internet in cautarea unor informatii, am citit undeva un comentariu al cuiva care spunea ca in timp ce unii cedeaza usor psihic la cea mai mica problema, aplicand lozinca “vreau sa mor”, sunt milioane de oameni in lume, in cele mai grele suferinte, ce isi doresc sa mai apuce ziua de maine.

Practic, inca de la nastere, in afara temerilor obisnuite, normale, singurul lucru ce ne inspaimanta cu adevarat e moartea. Suntem constienti ca va veni candva, dar parca oricat de grea ar fi viata, cu totii ne dorim sa traim, cum altfel decat sanatosi si voiosi. Putini sunt norocosii ce in asta viata nu au cunoscut durerile, si aici ma refer la cele fizice,  incepand cu nazbatiile copilariei ce ne aduceau vanatai in genunchi, pana la dureri ce ne impacienteaza, luand drumul farmaciei sau al cabinetului medical.

De aici si titlul postarii mele. Sanatatea ne poate da speranta zilei de maine, curajul de a privi zambind catre viitor, ne ofera sansa de a ne bucura de familiile noastre si tot ea ne poate tine departe de tot ce e frumos pe asta lume, spitalele fiind a doua casa pt cei ce nu o pretuiesc sau au ghinionul de a mosteni genetic unul din parinti sau membrii ai familiei.

Nu de putine ori mi-a fost dat sa aud in cazul salutului de ramas bun in loc de “ la revedere” o urare de sanatate, asa cum se obisnuieste pe la noi. Daca la prima vedere acest salut poate fi cat se poate de banal, la propriu, sanatatea ne da ocazia unei revederi sau nu.Tot ea ne face sa vedem viata altfel, mai ales cand devenim pacienti tintuiti pe un pat de spital, ne face sa ne intoarcem la niste valori atat de simple, realizand ca nu suntem decat niste simpli trecatori, si cred ca de aici si intrebarea: “Oare ce luam cu noi cand nu vom mai fi? ” Parca ne indeamna la omenie, la analiza, la schimbarea modului de percepere, la aplecarea catre calea bisericii, din pacate amintindu-ne doar ca de o ultima carte de Dumnezeu, atunci cand lupta cu viata atarna de un fir de par.

Insa cum niciodata nu e prea tarziu, Dumnezeu iarta si asteapta indreptarea noastra a tuturor, sa nu uitam ca suntem o creatie a Lui si tot El ne tine in viata, sa-I multumim pt ceea ce suntem si avem si sa ne rugam de sanatate, caci asa cum se spune, daca suntem sanatosi le facem pe toate la timpul lor!

Asa ca nu-mi ramane decat sa va urez SANATE MAXIMA si va astept cu drag sa reveniti sa-mi cititi gandurile asternute aici.