Despre
curajul de a infrunta
viata asumandu-ne riscuri s-au scris probabil multe randuri in cartile de
psihologie.Nu voi analiza curajul atat de amanuntit nefiind o cunoscatoare in
domeniu.
Dar
cu totii cunoastem oameni care au depasit limitele curajului, riscand viata, libertatea
si alte lucruri esentiale vietii, insa am invatat un lucru. Daca suntem
carcotasi si stam pe margine putem rata poate sansa vietii, de a castiga
excursia mult dorita sau alte lucruri marete la care visam cu totii. Important
e sa stim unde sa ne oprim si unde inclina balanta favorabila unei provocari.
E interpretat diferit de fiecare in parte,
unii asociindu-l cu taria de a spune lucrurilor pe nume, de a infrunta anumite
perioade dificile ale vietii, chiar si atunci cand acordam credit unei persoane
necunoscute, cand spasit ne recunoastem greselile, indrazneala de a visa, toate
acestea reprezinta curajul in toate formele lui.
Sa
ne gandim, de exemplu ce ne-am fi facut daca vechii nostri conducatori,
domnitori ai tarii nu ar fi avut curajul de a infrunta ostirile dusmane? Cu
siguranta nu am fi existat acum, nu am fi cantat mandri imnul nostru in care
numele lui Traian e prezent, nu am fi castigat teritorii pe care altii vroiau
sa le domine.
Victor
Hugo intr-una din zicalele despre curaj zicea asa :
” Lumina zorilor, când răsare, îndrăzneşte. Să încerci,
să sfidezi, să stăruieşti, să fii statornic, să-ţi fii credincios ţie însuţi,
să te iei la trantă cu destinul, să uimeşti dezastrele cu sângele tău rece, să
înfrunţi puterea nedreaptă, să insulţi biruinţa care s-a îmbătat, să nu-ţi pierzi
cumpătul şi să ţii piept, asta e adevaratul curaj.” De aici cred ca avem multe
de invatat.
Insasi chiar cei
mici, de multe ori, poate inconstient, ne dau lectii de curaj infruntand conditiile grele in care
s-au nascut, diverse afectiuni sau lectii de reusita in viata pornind de la
aceste situatii.Asta inseamna ca micile noastre temeri sunt oare dovezi de
lasitate? Ramane de vazut…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
PAREREA TA ?