Glasul care sparge linistea

E noapte, e tarziu, e trecut de ora 2. Grijile de peste zi au urcat cu mine in pat si l-au alungat pe Mos Ene. In clipa asta zeci de intrebari fara raspuns imi invadeaza mintea si ma tin departe de linistea sufleteasca pe care mi-o doresc.

  Am mai spus si pe pagina mea de facebook  acum ceva timp, ca nu sunt o tipa optimista, ci mai degraba realista, cu un picior lasat in oala cu pesimism. Asa am fost construita, sa traiesc totul la cote maxime. Cand imi vine sa plang, sa planga si caii de la dric, cand imi vine sa rad, sa rad cu gura pana la urechi, sa simt cu ardoare toate placerile si neplacerile vietii cu care D-zeu vrea sa ma-nfrunt.

  Dar atunci cand sunt suparata, toate relele ce-mi trec prin fata ochilor le percep cu o intensitate mult mai mare, ce ma adanceste si mai rau, chiar daca ma privesc direct sau nu.Si atunci ma intreb unde e oare omenia, principiile, valorile de alta data, simplitatea, credinta, iubirea fata de aproapele nostrum?

  OARE PANA UNDE VOM AJUNGE?

   Traim zile in care familiile se cearta, se despart, se omoara pt bani, nu mai avem nimic curat in suflet, invidia, incultura, mitocania, badaranismul, vulgaritatea au luat de mult locul lucrurilor frumoase care ar trebui sa existe si care fac viata mai usoara.

  In felul asta, nu e deloc greu sa ajungi un om care nu se mai identifica cu cei din jur.   Daca te izolezi si iti creezi o lume doar a ta, inconjurat de putini oameni frumosi si adevarati risti sa fii judecat de ceilalti, catalogat drept ciudat, si cu totii avem nevoie de socializare, indiferent cat de introvertiti am fi.

  E imposbil sa nu te macine lucrurile astea, mai ales cand ai vise si asteptari, desi traim intr- o societate care parca trece prin involutie si nu printr-o evolutie normala, odata cu trecerea timpului. Incep sac red ca nu mai avem modele de urmat, tabloidele, televiziunile promovand vedete de carton, cocalari, chilotaraie, scandaluri, can-canuri si asistam deja neputinciosi la o generatie viitoare manelizata, lipsita de rusine, inhibitii si bun simt. Si atunci ne intrebam a cui e vina? Incotro ne indreptam? Ce e de facut?

  Adaptare? Melancolie? Frustrare? Teama? Toate astea m-au incercat, desi steam bine cine sunt si ce vreau. Cert e ca intr-un final trebuie sa aleg intre a pune accentul mai mult pe ceea ce societatea si oamenii cer sau a ma baza doar pe propriile instincte si a continua sa fac ceea ce-mi place si-mi aduce satisfactie, chiar daca ceilalti considera ca poate e doar un vis ce nu ar putea sa fie finalizat. Ce aleg?
  Multa vreme nu am stiut. Atunci m-am intrebat pe ce drum sa apuc.Un drum nesigur dar plin de merite sau drumul cu multe semne de circulatie si presarat cu alte suflete care merg in aceeasi directie? In fapt ce vreau sa devin, scalv al mintilor deja spalate sau exceptia de la regula?
  Raspunsul il stiu acum, aceasta nu e o justificare, e doar un drum pe care mi l-am ales ca fiind calea cea mai buna, in care ma regasesc si sunt de parere ca in viata drumurile, provocarile ne aleg pe noi pt a demonstra celor din jur ca suntem capabili sa le facem fata cu brio. E valabil pt toate aspectele vietii: profesional si personal, apropo de tot ce postez pe pagina personala de facebook si pe blog, iar cine nu e de acord cu cele spuse e rugat sa debifeze prietenia noastra virtuala. In final nu poti fi iubit de toata lumea :)

  Visez o lume in care oamenii interactioneaza agreabil si civilizat si nu simt nevoia sa “se exprime” in mod gratuit.

 Lucrurile care imi plac: punctualitatea, iubirea care simt ca imi e impartasita, muzica buna,  mancarea traditionala romaneasca, ordinea si curatenia, oamenii adevarati si sinceri,poeziile, dulciurile...si cam atat.

  E cam tarziu si lauda de sine nu miroase a bine. Sunt un om normal, poate putin mai exigent, sincera sa fiu.Imi place sa cred ca sunt cel mai dur critic al meu.

  URASC MINCIUNA, PERVERSITATEA, LAUDAROSII, PROASTA CRESTERE, EFECTUL DE TURMA..si ar mai fi si altele.....Imaginea din oglinda este singura care nu ma minte, e prietena cea mai sincera. Mult timp am facut eforturi de a fi cum isi doresc ceilalti si e singurul meu regret. Am renunțat să fac eforturi pentru a fi pe placul lor, pentru că știu că oricât m-aș strădui nu voi reuși niciodată să-i mulțumesc pe toți.

  Mă sensibilizează copiii, bătrânii, animalele şi suferinţa semenilor. Nu voi spune niciodată “nu” atunci când cineva va avea nevoie de ajutorul meu. Nu pot trece indiferentă pe lângă cineva care plânge, pe lângă un om bolnav sau pe lângă un animal rănit. Şi nu pot trece indiferentă pe lângă flori, pomi, oameni care zâmbesc şi lucruri care îmi încântă privirea şi îmi fac sufletul să vibreze.

  Îmi doresc să fiu mai bună, mai umană, mai sinceră, mai loială, mai iertatoare şi fac eforturi să corectez ceea ce nu îmi place la mine.
Sunt un om ca toti ceilalţi, un om cu vise, cu frământări, cu regrete... sunt un om imperfect, care visează la o lume perfectă, chiar daca pt ceilalti pare a fi ceva imposibil.Cam atat...

In randurile de mai jos am cules pentru voi cateva poezii, ce in clipa asta ma regasesc in versurile lor:

Nu-mi amintesc din care vis
Mi-am luat oglinda viitorului
Știu doar că am găsit în ea
Prea multă durere și dragoste
Iubire și ură
Și-am spart-o!
Nu-mi amintesc în care vis
Am văzut fața adevărată a lumii
Așa cum sunt gândirea și dorința
Și m-am îngrozit de alții
Și m-am trezit!
Nu-mi amintesc din acel vis
Decât că omu-i un nemernic
Că minte, chinuie sarcastic
Că vrea chiar tot pentru nimic
Și m-am scârbit.

Cad lacrimi, mi-e sufletul trist
Nu trăiesc , doar exist .
Nici nu mor , ci renasc
din tăcerea ce-n noapte suspină
Când pământul , miroase a vină .
Nu pășesc , ci zbor în neant
Străbat universul într-un țipat
Zugrumat în tăceri care dor .
Sudoarea îmi curge pe-o tâmplă
Simt un rece fior .
Adun stele și-mi fac o cunună
Fiind mireasa nopții albastre
Văd zburând înspre cer , păsări măiastre.
Și-mi cresc aripi negre de corb
Văd azi lumea cu ochii de mort .
Cerul se sărută pătimaș cu pământul
Apa se iubește frenetic cu vântul
Luna -și plânge soare-n așteptare
Inima-mi țăndări ,îmi moare , îmi moare
Zbor spre un nor , să nu mor....să nu mor....

Uneori mi-aş tăia viaţa pur şi simplu-n două părţi,
Două drumuri diferite, două pagini, două hărţi,
Două vise împlinite, poate trei sau nici măcar
Dar, cu lacrimile mele, orice-aş face-ar fi-n zadar.

Mi-aş acoperii coşmarul şi durerile cu rouă,
Cu petale de narcise, trandafiri tăiaţi în două,
Raze de soare finuţe, mângâieri cu fulgi de nea
Dar, din nopţi, umbrele crude mi-ar ocupa orice stea.

Pe un taler al balanţei, vrând-nevrând s-ar năpusti
Toate lacrimile mele, din adâncul inimii,
Le-aş pune-n recipiente mult prea mari pentru o viaţă,
Călăuză mi-ar rămâne doar iubirea şi-o speranţă.

Uneori gândesc că poate, toate sunt din vina mea,
N-am rostit cuvântul care să-mi alunge viaţa grea,
Nici în scutec, nici în şcoală, nici măcar la tinereţe
N-am ştiut să-mi trăiesc viaţa folosind mai multe feţe.

Mi-am dus crucea cu migală chiar dacă m-a gârbovit,
Mi-am ascuns sub vers durerea şi apoi l-am dăruit,
Am pus lacrimilor rime şi le-am metamorfozat
Să pară totul o joacă de suflet cicatrizat.

Uneori când noaptea vine cu praf de stele pe vers
Mi-aş tăia sufletu-n două, să pară totul invers,
Alteori aş spăla-n lacrimi tot trecutul dureros
De-aş putea păşi o clipă pe un drum mai luminos.

O lume atäta de nebunä!
Si cätä urä si cät chin,
am devenit mai räi ca serpii
nu vrem sä mai iubim..
scuipäm venin.
Si alergäm asa prin viatä..
negri la suflet si inräiti,
träim o lume prea NEBUNÄ
cu mincinosi si ipocriti!
Ca niste turbäturi
cälcäm pe suflet
si singuri ne impingem
la mai räu,
din egoism nu vrem sä facem bine
uitänd de Dumnezeu!

Ceva te destrama.
Cand te simti fericit,
Imediat esti zdrobit.
Cand vrei sa fii mai bun,
In jur e doar fum.
Iar cand ceva iti doresti,
Nici cum nu primesti.
Dorinta ta se stinge usor
Dar in tine arde un foc de dor
Sa simti inca o data ce e implinirea
Si daca se poate sa atingi fericirea
Dar totul pe loc se sfarseste
Focul din tine nu se mai inteteste
Se stinge usor si iti omoara vointa
Ai face orice sa ti se-ndeplineasca dorinta
Ramane in scrum doar amintirea
Ca ai vrut candva sa atingi fericirea…