Evadare in natura

  In saptamana de dinaintea Pastelui am petrecut cateva zile in linistea naturii, in satul natal al tatalui meu, Ramniceni, jud. Vrancea.  situat la 30 km de Focsani. O lume veche, simplă şi fără complicaţii inutile. Tineretul satului este inexistent,  au plecat cu totii prin tari straine, satui sa traiasca ca acum 100 de ani. Au ramas doar batranii, din ce in ce mai putini si mai batrani...Muntenii de aici au un accent atat de dulce si de taranesc, fara sa vrei ii iubesti. Si ma intampinară,  toti cei aflati la porti  cu “bună zîua” si ii auzeam susotind in urma mea ''o vinit nepoata cea mare a lu' nea Badiu Vasilache.”

Aici locuiesc de cativa ani o matusa (sora tatalui meu)  impreuna cu unchiul meu, ce se ingrijesc acum de casa si gradina, dupa moartea bunicilor.  M-am gandit sa le dau o mana de ajutor prin gospodarie si am plecat dis de dimineata de acasa. Dupa un drum de aproape 2 ore in care fierbeam de nerabdare sa vad si sa simt minunile naturii am ajuns. Si casa devenise acasa. Un loc drag mie si plin de amintiri.

Cerul era nebun de albastru, soarele-mi zambea, iar pomii toti ma-ntampinau frumos, cu parfumul si florile lor. Atunci m-am simtit cuprinsa de o nostalgie a trecutului, a copilariei cand bunicii imi dadeau mere din pomul de la poarta, pt ca eram prea mici si nu ajungeam la crengile lui sau ne jucam in leaganul din curte, facut de bunicul Badiu …

  Simteam nevoia  sa-mi incarc bateriile, lasand in urma asfaltul orasului si agitatia nebuna in favoarea ulitelor din Ramniceni, unde timpul parca sta in loc, asa cum spunea si Blaga in cartile sale, ca vesnicia s-a nascut la sat. Pentru că, tot vorba lui fie,

“aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.”

  Inca de cand am intrat pe poarta, s-au bucurat de venirea mea, i-am imbratisat cu drag si intr-o clipita,  neputand sta deoparte, am fugit repede in casa dupa cateva schimburi, mi-am suflecat manecile si ne-am apucat de treaba. Erau chiar in perioada aratului si semanatului.

Zgomotul tractorului se auzea in capatul gradinii, iar la scurt timp a si terminat, iar noi ne-am apucat de semanat de-ale gurii: porumb, morcovi, castraveti, leguminoase si verdeturi. Am facut toate astea pt prima data in viata, sa fiu ajutor de agricultor, cu o stangacie fireasca, dar cu mult spor si drag, bucurandu-ma in acelasi timp de roua din iarba, de cantatul cocosilor dimineata, de umbra pomilor, de greieri, de fluturi si gargarite, de ...de toate.

De adierea de vânt, de florile pomilor fructiferi si de cantatul pasarelelor. Mi-am adunat gandurile, am aprins o lumanare la capataiul bunicilor si am plecat de acolo cu sufletul incarcat de bucurie si optimism.

  Cat de putine lucruri avem nevoie cu adevarat pt ca sufletul sa râdă in noi! Doar odihnă, relaxare, aer curat şi mult verde, foarte mult verde si liniste.

  Va asigur, nimic nu e mai gustos, dimineata devreme, decat o cana de lapte proaspat muls, cu o turta pe plita imbătranita de vreme. Nimic nu e mai proaspăt decât o cană de apă de fântână, sau o seară de vorbă pe prispa casei. Un pahar de vin, plăcinte calde,  iarbă deasă şi oameni la masă. Musafiri de la oras, cum le zice matusa Lia. Miros de fum şi de mâncare aburindă. Clopote bătând la biserică, chemand credinciosii la Denii. Inca un ou copt pe jar si un pic de lapte la ceaun si apoi somn de voie.

  Aerul de tara m-a ametit. Încântarea mea a fost dincolo de aşteptări. M-a depăşit. Lumea satului pare a fi suspendată în timp, unde aparent nu se întâmplă nimic, şi cu toate acestea se întâmplă totul.

Acum, pot spune că sunt un alt om. Am învăţat să apreciez munca ţăranilor, bucatele tradiţionale, dar şi traiul simplu al oamenilor de la ţară. Am învăţat să apreciez şi să văd beneficiile mâncărurilor gătite în casă, fructele şi legumele culese direct din grădină, astfel că mi-am făgăduit să nu mă mai ating de măncărurile de tip "junk food".

  Si pt ca am si dovezi ale harniciei mele va las sa le priviti si voi. Poate asa va decideti pt o evadare in natura. Eu cu siguranta voi repeta figura…