Raul facut de om

  Traim intr-o lume ciudata, sau cred ca termenul cel mai potrivit e jungla, unde cel mai puternic invinge, prin metode total neortodoxe. Astfel de specimene ii intalnesti in toate domeniile. Cei mai multi se numesc teoretic oameni, doar pt ca sunt bipezi, dar privirea si atitudinea ii tradeaza, e cea specifica necuvantatoarelor. Atat de mult le place unora sa calce pe cadavre…Cateodata imi doresc sa fie un cosmar din care sa ma trezesc, dar fenomenul exista si se repeta zilnic. Ma cunosc, stiu ca nu are cum sa nu ma afecteze lucrurile astea, dar deja am o stare de satietate fata de situatiile de acest gen. Ma simt ca un butoi cu pulbere ce sta sa explodeze! Pentru o halca de ceva in plus, din om ajunge neom, parca ar manca cu 10 guri. Ce amareala scarboasa, bleaah..:(  Numai ca nu mananca   mancare, ci suflete si omenie. Cu linguroiul din tara uriasilor ! Dar asa e lumea croita. Uneori nedreapta. 

Si pt ca sunt mai sensibila si imi pasa, sunt usor de ranit, oricat as incerca eu sa-mi creez o carapace si oricate carti de dezvoltare personala as citi. De la o mica suparare, nu mai e decat un pas pana la oboseala psihica si apatie. Pentru ca asa sunt construita, sunt tipicara de fel si tin cont de orice lucru marunt, pe care il analizez pe toate partile. Cei dragi, care ma cunosc, mi-au spus mereu ca acest fel de a fi e oarecum autodistructiv. Poate au dreptate, insa toate starile de pana acum le-am trait intotdeauna la cote maxime.

Si in astfel de momente traiesc un soi de izolare, pana soarele iese din nou pe strada mea. Pentru ca oamenii frumosi si dragi sufletului meu au propriile griji, apasari si nu vreau sa-i tulbur cu problemele mele. Am mai spus ca in cazul meu, nu prea exista jumatate de masura. Ce e de facut? Voi lasa timpul sa treaca, pana uitarea va veni, stergand totodata si lacrima din coltul ochiului si apasarea din suflet…Sau astept glasul care sa ma trezeasca si sa-mi repete ca nu a fost decat un vis urat !