Muzica sufletului meu

 Am tot cautat o definitie a cuvantului “muzica”, insa nu am simtit ca ma regasesc in acele cuvinte. Pentru mine muzica e un balsam in toate clipele de veselie si melancolie. E glasul subconstientului, un vant ce  matura prin sunetele lui toate problemele si durerile mele, e armonia si echilibrul din viata mea, e lumina din intuneric, e refugiul catre alta lume, un drog ce ma poarta pe alte cai, e acel ceva ce imi face viata mai frumoasa..

Ce muzica ascult? Poate sunt mai demodata pt unii, insa cea care imi face sufletul sa vibreze e muzica anilor 90.

 

Nu o sa dau decat un exemplu – Laura Stoica. O voce feminina stinsa mult prea devreme, in mod tragic. O pierdere pt mine si toti ceilalti fani ai sai. Amintirea sa este inca vie in sufletul meu si a altor zeci de mii de oameni. O mare profesionista, o artista desavarsita, pe care o vom regreta si pe muzica careia am tresarit mereu. Pot spune ca glasul sau a fost cel mai bun psiholog de care aveam nevoie. Pe versurile ei am plans, pe versurile ei am ras, m-am indragostit si va ramane interpreta sufletului meu, iar albumele ei ocupa un loc de cinste in colectia mea de discuri ale acelor vremuri.. Stilul ei era unic.

  Regret faptul ca artistii nostrii nu sunt atat de pretuiti, decat atunci cand nu mai sunt. Anual au loc manifestatii in cinstea memoriei sale, si salut acesta initiativa pt ca merita. Laura Stoica era un artist complet!

  Astazi, cand piata muzicala e dusa catre alte extreme, imi e dor de glasul si valoarea ei. O voi pretui mereu pt ce a lasat in urma. Talentul sau e greu de egalat si va ramane pt mine o stea. Glasul ei bucura acum ingerii din cer :(

Frumoasa noastra,

“Candva spuneai ca n-ai atins o stea,
Acum tot cerul e de partea ta...

Te-ai inaltat acum la stele,
E trist si parca prea devreme,
Ti-ai luat cu tine si iubirea ta,
Sa-ti fie alaturi langa inima ta,
Toti ingerii v-asteapta, raiul s-a deschis,
Sa va primeasca pe toti trei parca-i un vis,
Un vis din care noi ne vom trezi...
Dar ce pacat ca voi nu veti mai fi...

Focul se stinge, totul este trist,
Vom asculta un actor grabit,
Cand dorul ne apasa ne vom aminti,
Ca steaua ta pe cer va straluci...” (Ovidiu Komornyk)

P.S.- Nu trebuie sa ne amintim de artistii nostrii doar in zilele aniversare sau de comemorare a trecerii lor in nefiinta;