Cu grija, pentru suflet..

  Nu stiu exact cine a afirmat lucrul asta, dar se spune ca sufletul, in gramaj insumeaza 21 de grame. Cert e ca intr-o cantitate atat de mica, au loc, colectate, toate sentimentele noastre, de orice natura ar fi ele : tristete, jale, singuratate, neputinta, disperare, sperante, iubire, recunostinta, multumire, ura, et. Toate starile acestea le traim zilnic in relatia cu oamenii, fie ca vrem sau nu. Oricat ne-am dori, simtamintele astea se nasc involuntar de noi si se stig cand le vine timpul. Asa suntem construiti de bunul Dumnezeu. Putem eventual, sa le stapanim, sa le ascundem, sa actionam invers decat ne dicteaza emotionalul din noi, punand ratiunea inainte, numai de disparut la comanda nu dispar. Sunt asemeni unui buton cu reactie imediata. Oricat am vrea, ne stapanesc la un moment dat, pt ca nu putem fi de piatra.

Sufletul e centrul existentei noastre. E asemeni unei case in care oamenii intra, rareori pasesc cu grija, rareori sunt curati si buni si tot noroiul si dezordinea lasata ne obliga sa luam masuri, sa aruncam tot ce-i de prisos de acolo.                                                        

 

Lacrimile varsate, pietrele aruncate, ranile provocate de atatea esecuri si dezamagiri si multe altele asteapta sa fie aruncate la gunoi pt a face loc bucuriei, zambetelor, iubirii, sperantei, prietenilor buni și oamenilor de încredere. A sosit timpul pentru respect, pentru demnitate si conștiintă. A sosit timpul pentru mai multă căldură sufletească. Totul cumpatat, cu masura, in editie limitata :)
Pentru unii, sunt tentata sa imi creez o capace , satula fiind de atatea pansamente peste ranile adanci, lasate fara mila, de altii.  

Dincolo de zidul impenetrabil, putini vor vedea acel om bun, care si-a asternut sufletul pe tava de prea multe ori. Acesta e si motivul pt care personalitatea unora difera de caracter. Increderea in oameni a devenit incerta, aprape a disparut, si atunci, ca mijloc de aparare, incercam sa ne adaptam, in functie de persoana pe care o avem in fata.

Personal tin sa le multumesc tuturor celor ce au intrat in “casuta” mea, chiar si tropoind, caci m-au calit si de fiecare data am cules invataminte pt viata. Pana la urma, experienta e cel mai dur profesor, care mai intai iti da testul si apoi te invata lectia. Dar sufletul meu e primitor si e loc pt fiecare, insa dupa atata amaraciune si suspin, am decis sa aplic un mare panou la intrare. Un panou de bun simt, cu reguli stricte, iar cei ce nu le respecta vor fi respinsi si tratati cu ignoranta. Pentru ca e cel mai cinstit asa, altfel “ cand esti bun esti luat de prost ”. Dar sa revenim la regulile noastre:

1. In sufletul meu nu se mai intră încălțat, ci cu tălpile goale.
2. Nu se calcă apăsat, ci se merge ca și cum ai călca pe nori.
3. Se respectă programul de liniște și se tratează cu multă iubire.
4. Am instalat de asemenea și un detector de falsuri, așa că mare grijă. Falsurile detectate pleaca direct in Recycle Bin.
5. Sufletul meu nu e de vânzare!

6. Ar mai fi si altele, deocamdata ma rezum la acestea, insa cu timpul fie se vor schimba, fie se vor inmulti.

Sunt de parere ca toti ar trebui sa ne uitam uneori in suflet si sa instalam ordine si disciplina. La voi in suflet cum e?

          
O altă zi și-o altă noapte
Un început mai bun ca ieri
O nouă filă dintr-o carte
Şi vrei din nou, să începi să speri
Speranțe vii, speranțe moarte,
Priviri solemne către cer
Iluzii noi, spre lumi departe
Şi jurăminte în eter.
Un suflet pleacă, altul vine
Instinctele ne sunt materne
Şi vei rămâne ca şi mine
Doar cu regretele eterne