De mii de ani, femeia e femeie,
Cu ea începe şi se-ncheie zborul,
Cu ea se-adună şi se leagă dorul,
Cu ea se-aprinde focul din scânteie.
Cu ea se-adună şi se leagă dorul,
Cu ea se-aprinde focul din scânteie.
De
mii de ani, femeia-i răbdătoare,
Pandoră, Cleopatră, Afrodită,
Ucisă, înviată şi iubită -
De mii de ani, femeia-i iertătoare.
Pandoră, Cleopatră, Afrodită,
Ucisă, înviată şi iubită -
De mii de ani, femeia-i iertătoare.
De
mii de ani, femeia-i centrul lumii,
Nucleu de uragane şi urgii,
Dar şi senine linişti în câmpii,
Când toamna se aşterne-n vraja lunii.
Nucleu de uragane şi urgii,
Dar şi senine linişti în câmpii,
Când toamna se aşterne-n vraja lunii.
De
mii de ani, femeia e o floare,
În stânca vieţii prinsă cu iubire,
De mii de ani femeia-i fericire
În stânca vieţii prinsă cu iubire,
De mii de ani femeia-i fericire
Şi cântec într-o zi de sărbătoare.
De
mii de ani, femeia este mamă,
Cu ea începe şi-nfloreşte viaţa,
Cu ea se strânge şi se-nnoadă aţa,
Când sângele pe-acasă ne mai cheamă.
Cu ea începe şi-nfloreşte viaţa,
Cu ea se strânge şi se-nnoadă aţa,
Când sângele pe-acasă ne mai cheamă.
De
mii de ani, femeia-i voluptate
Şi stea pierdută-n mii de ani lumină,
De mii de ani, femeia e divină
Şi zare într-o inimă ce bate.
Şi stea pierdută-n mii de ani lumină,
De mii de ani, femeia e divină
Şi zare într-o inimă ce bate.
De
mii de ani femeia-i epopee,
Cu ea se naşte dorul de acasă,
De mii de ani, femeia-i tot frumoasă,
De mii de ani, femeia e Femeie.
Cu ea se naşte dorul de acasă,
De mii de ani, femeia-i tot frumoasă,
De mii de ani, femeia e Femeie.
Gheorghe
Văduva
"Femeia este al cincilea anotimp, în
care natura se odihnește, amintindu-și toate florile primăverii, de toate
privighetorile verii, de toți strugurii toamnei și toate ninsorile
iernii"
- Grigore Vieru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
PAREREA TA ?