Ganduri despre clipe trecute

  Stiu ca au trecut doar cateva ore de la ultima mea postare, am decis ca in continuare sa trec in atentia voastra clipe ce au avut un impact asupra mea, ce au marcat anumite etape din viata mea. E vorba de perioada cea mai plina de amintiri, in care se imbina utilul cu placutul si in care m-am format ca om de vanzari, aceea in care am lucrat la Romtelecom.

Desi sunt constienta ca prima parte a zilei Bubulinei (adica eu :) ) e compromisa deja trebuind sa recuperez orele de nesomn, Mos Ene refuza sa-si faca aparitia pana nu dau frau liber sentimentelor ce ma cuprind.

Cred ca am picat in butoiul cu melancolie…Imi doream sa adorm, insa amintirile ma fac sa retraiesc cu ochii mintii anumite perioade ale vietii, uneori mai dureroase, alteori mai vesele. E mult de povestit, vreau sa-mi ramana in memorie doar amintirile frumoase, ce alcatuiesc partea plina a paharului, desi de multe ori partea goala depasea cu mult pe cea plina. Nu o sa ma plang, nici nu voi descrie neajunsurile unui astfel de job pentru ca lucrurile astea nu ma caracterizeaza si poate mai sunt doritori de astfel de experiente si nu as vrea sa fiu eu cea care le taie aripile (desi fostii colegi, colaboratori stiu ce inseamna munca de teren door-to-door). Dar pentru a intelege trebuie sa o iau cu inceputul.

Terminasem o scoala cu profil tehnic de industrie usoara, singura care mai mergea acum cativa ani, si care angaja pe banda rulanta tineri ce puteau fi usor de manipulat si exploatat, datorita lipsei de experinta. Am ramas 4 ani la acest nivel, unde tehnic stiam ce am de facut, dar colectivul si modul de abordare al sefilor direct superiori simtind ca nu ma ajuta pe mai departe la dezvoltarea mea personala si profesionala am hotarat ca e mai bine sa ma reprofilez pe domeniul vanzarilor, unde comunicarea are un rol primordial si se realizeaza cu toate categoriile sociale si profesionale. Asa mi s-a aprins acea sete de cunoastere pe un domeniu care nu inseamna doar un schimb intre un ban si un produs ci implica mult mai multe, pentru mine a insemnat o portita spre o lume vasta, complexa, diferita de ce stiam sa fac si atractiva, banoasa chiar.

Astfel am facut un curs de initiere ca si agent de vazari,dupa care am trecut la modificarea CV-ului meu si aplicarea pe acest nou domeniu, pe diferite site-uri de recrutare online.Unul din joburile aplicate la care am primit un raspuns favorabil a fost acela de agent D-2-D  la o firma terta RTC unde intr-o perioada scurta ma trasformasem intr-un burete ce asimilam tot ceea ce era important, de baza si care mi-a fost de folos si inca imi este.

Acea perioada imi trezeste fiori, ramane cea mai frumoasa perioada de pana acum, regret faptul ca putini au putut vedea dincolo de piedicile existente pentru a ne putea bucura cat mai multi si a se forma pentru mai tarziu.Ce mi-a placut mie cel mai mult este faptul ca studiile, putine pe vremea aceea (doar o scoala de arte si meserii) nu au contat atunci pentru superiorii mei si bine au facut, pentru ca de multe ori am demonstrat ca rezultatele mele au fost mai bune decat ale unor colegi, tineri absolventi de studii superioare, dar stangaci, tematori si indopati doar cu teorii, contand pentru sefii mei doar ambitia de a-mi testa limitele si dorinta de a asimila prin practica tot ce se putea. Startul bun pe care ni l-au dat au fost cateva zile de de training, in care ni s-a explicat exact ce se asteapta de la noi si strategiile de promovare ce urma sa le aplicam. Dupa aceea am intrat efectiv in paine, facand teren in mediul rural al Brailei .

Ca veni vorba de nostalgie, imi placea fiecare zi asa cum era ea, dinamica, schimbatoare, cu mult neprevazut, cu oameni populari, primitori, specifici mediului rural, in care s-au pastrat anumite valori, anumite principii pe care generatia actuala le considera invechite. Imi placea faptul ca, desi de multe ori nu e bine, acordau incredere orisicui le zambea sau le spunea o vorba buna. Nu de putine ori, datorita intentiei de a face bine, acesti oameni isi doreau si chiar insistau din putinul lor sa imparta tuturor, chiar si strainilor ce aveau ei mai bun. In functie de sezon imi aduc aminte ca primeam cand le treceam pragul fructe, legume, o bucata de cozonac, o placinta calda, turte pe vatra, etc.

Unii i-au considerat naivi (si vorbim aici de clasa politica) si au speculat acesta situatie aducand taranul roman la sapa de lemn, favorizand doar intre ei avantaje si beneficii materiale, financiare, iar saracii de fiecare data au tacut si au indurat, luptand in continuare cu saracia si greutatile vietii.

De acea perioada mi-e cumplit de dor, la sfarsitul zilei eram atat posomorata, urmand a ma intoarce in orasul trist, cu gropi in asfalt, cu trafic si poluare, cu oameni incercanati, dar si fericita ca doar cateva ore urmau sa ma desparta de mediul acela rustic, cu multa verdeata, campii si mai putine betoane, mediu in care perversitatea si marsavia patrund mai greu, in care identificam cata nevoie de comunicare si atentie duc lipsa batranii satului si in functie de situatia financiara, precara de multe ori, le mijloceam legatura cu rudele din alte tari si orase prin serviciile pe care le ofeream cu drag, vanzand doar pe aceste criterii, niciodata nu am adoptat minciuna ca arma pentru atingerea targetului. Un alt plus a fost pentru mine activitatea in mediul rural pentru ca nemaiavand bunici la tara, doar prin intermediul jobului pastram contactul cu locul de bastina al parintilor mei, in special al mamei, comuna Jirlau, loc plin de insemnatate si incarcatura emotionala, acolo petrecandu-mi toate vacantele copilariei.

Nu ratam nici o ocazie,chiar daca oficial venisem cu treaba sa-mi rup 10 minute pentru a le aprinde o lumanare la capataiul bunicilor dragi..

Ca si colectiv de munca eram o echipa tanara, vesela si dornica de afirmare. Cum orice minune tine doar 3 zile, in scurt timp au aparut si anumite neimpliri, frustari, fapt ce a dus usor-usor la destramarea echipei. Atmosfera a devenit stresanta si apasatoare, iar lucrul acesta m-a determinat sa renunt. A devenit in timp un loc de munca unde avansarea profesionala se facea numai pe criterii subiective, nepotisme si asi in maneca ce tineau de anumite secrete pe care le detineau fiecare si care daca ar fi iesit la lumina ar fi lovit dur in bisericutele formate. Nu mi-am dorit niciodata sa fac parte din cercurile lor deoarece asteptarile mele sunt altele, pregatirea si convingerile mele nu-mi permit coborarea la un asemenea nivel, dar totusi eram deranjanta atata timp cat instigau, se foloseau de absolut orice pt a darama pe cel de langa ei. Prima mea reactie a fost sa ma detasez, dar totusi lucrand in echipa si fara sa vreau auzeam lucruri sau asistam zilnic la intimidarea celor noi veniti in firma, chiar injosirea lor,mi se parea umilitor uneori, conducerea nu lua nici un fel de masura odata ce obiectivele profesionale erau atinse, dar totusi in mijlocul echipei se aflau si poate sunt si astazi oameni ce s-au ridicat prin influentare, turnare de informatii si tot felul de mijloace neorodoxe.Consider ca au facut aceste lucruri atat datorita puterii informatiilor pe care le detineau unii impotriva celorlalti si pe care le-au folosit pt a denigra, pt a elimina dar si datorita situatiei economice de la noi din tara ce poate i-a obligat intr-un fel la asemenea comportamente.

Cert e ca desi am sesizat aceste lucruri ce ma deranjau intr-un mod strigator la cer eram atasata de firma unde lucram, ca si activitate ma motiva facand ceea ce imi place si de aceea nu am putut renunta usor, sa fug doar datorita colegilor, dar ma influentau negativ chiar si simpla lor prezenta in aceeasi incapere. Nu ma pot dezice propriilor mele convingeri, voi uri toata viata asemenea gesturi si comportamente si de aceea am ales sa plec de pe acel post pentru ca nu puteam fi nici macar un pic indulgenta  sau pur si simplu indiferenta la ce se intampla in jurul meu.