O lectie de viata

  Mi-am dat seama ca oricat de mult ai ajuta oamenii, oricat de mult te-ai stradui, la un moment dat, ei vor spune ca nu ai facut nimic pentru ei. Si te vor rani. Va durea. Dar pe de alta parte, am inteles ca recunostinta si "rasplata" vin din alte locuri, in cu totul alte forme. Bunatatea pe care o dai, o primesti inapoi, de multe ori in cantitate dubla. Ideal ar fi sa invatam sa fim recunoscatori. Sa nu uitam binele facut, ba mai mult, sa il intoarcem inapoi. Dar, cum nu traim in lumea ideala, facem tot mai rar lucrul asta. Nu stiu daca am procedat intotdeauna cum trebuia in anumite situatii, daca am spus ce trebuia, cand trebuia, cum trebuia. De fapt, sunt sigura ca nu am facut-o, dar cumva, in calea mea, au iesit oameni care m-au invatat diverse lucruri, care m-au ajutat in feluri in care probabil nici nu stiu, care mi-au facut bucurii prin niste gesturi simple, dar "mari".

Uneori, viata te doboara, da cu tine de pamant si te umple de praf si de amaraciune. Dar tot ea, iti scoate in cale flori, aer curat, soare luminos, oameni calzi.

Privind uneori in urma, constat ca in momentele de "cumpana" ale vietii mele, Dumnezeu cel mai probabil, mi-a scos in cale oameni care sa-mi dea o mana de ajutor. Oameni care m-au facut sa vad ce nu vedeam, sa simt ce nu simteam...

Azi ma gandesc la oamenii care "lovindu-ma" m-au invatat ca viata nu-i deloc simpla si ca oamenii sunt uneori cat se poate de rai si de ciudati. Azi ma gandesc la oamenii care au fost buni cu mine si m-au indemnat sa fiu si eu mai buna. Ma gandesc la oamenii care mi-au intors spatele, apoi mi-au simtit lipsa.

Azi.. m-am gandit la oameni in general. La cat de mult te pot ajuta si la cat de multe dureri iti pot cauza. Tot azi le multumesc oamenilor care au facut, fac si vor face parte din calatoria mea prin viata.Lor le sunt recunoscatoare pt ceea ce sunt acum si pt lectia de viata pt viitor!

Pe de alta parte, cu totii ne plângem că lumea este rea și visăm la o lume mai bună și mai frumoasă.
Dar ce facem pentru ca lumea noastră să fie mai frumoasă? Doar îi învinovățim pe ceilalți și așteptăm ca ei să facă ceva? Oare nu ar trebui să contribuim cu toții la schimbarea în bine?
Urâțenia lumii se datorează răutății oamenilor.
Atunci când noi vom deveni buni, când vom înceta să facem discriminări, când vom învăța să ne acceptam unii pe ceilalți,să ne respectăm spațiul, drepturile și alegerile, când nu ne vom mai invidia între noi, si ne vom iubi unii pe ceilalți, când vom învăța să iertăm și să cerem iertare, când nu vom mai fi atât de irascibili, de colerici, de răi, orgolioși și vanitoși, când nu vom mai fi egoiști si nu vom mai instiga oameni împotriva altor oameni, când credința va însemna IUBIRE și nu FRICĂ de Dumnezeu, când vom căuta împăcarea și binele, abia atunci lumea noastră va deveni mai frumoasă...
Și nu este utopie... depinde de noi, de fiecare dintre noi!