Se afișează postările cu eticheta Despre mine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Despre mine. Afișați toate postările

marți, 19 iunie 2012

Despre mine


CINE SUNT EU?

  Eu. Cine sunt ? Un punct minuscul in aceasta lume, ca o stea printre milioane de alte stele. Dar totusi fiecare are viata lui. Pe cat de mica, pe atat de semnificativa. Am si eu povestea mea ca toata lumea.  Iar cand eu nu voi mai fi o stea acolo,  in indepartatul si gigantul univers va straluci pentru mine, in amintirea mea, pierduta printre mii de alte stele. Eu sunt o fiinta, un om cu sentimente. Un om care incearca sa-si croiasca un drum in viata, un om care incearca sa-i dea vietii rost.
Sunt un suflet printre milioane de alte suflete , caruia ii place viata. Pentru a putea duce o viata plina de bucurie si fericire este nevoie sa ne cunoastem, sa ne intelegem, sa ne respectam si sa ne ajutam aproapele, pentru a putea trai impreuna, fara a ne face rau unul altuia. Stiu de asemenea ca sunt rezultatul iubirii parintilor mei, 2 oameni modesti, cu frica lui D-ZEU  ce si-au dorit pe asta lume urmasi si am rezultat eu si inca 2 flori ce poarta numele Ionica si Mariana.
Sunt Vasilache Daniela, pasionata de dezvoltare personala, imi place sa citesc, sa scriu in momentele cand ma simt traversata de o stare anume si mai nou am inceput acest blog din dorinta de a se regasi si altii in starile, framantarile  si sentimentele mele.
Sunt un simplu om, ce a îndrăznit să traiască… Un om cu experienţe umane şi aspiraţii divine, cu greşeli, cu zbucium, cu întrebari, cu temeri, cu visuri care s-au împlinit sau nu. Un om ce a strans în desaga sufletului sau lacrimi, zâmbete, regrete, erori, eşecuri, bucurii, mari dureri şi fericiri.
Pe plan personal sunt o familista convinsa, traiesc, muncesc, iubesc si gatesc cu multa dragoste pentru omul drag sufletului meu. In continuare veti putea vedea demonstratii ale activitatii mele in bucatarie, unde voi incerca sa gatesc pentru voi retete traditionale romanesti. Singurul regret al meu este ca nu veti simti mirosurile incantatoare ale mancarurilor ce le voi gati, si va voi bucura doar virtual, dandu-va idei in materie de meniu, pentru pranz, cina, sau mese festive.
Acest blog, cu specific culinar este un coltisor al meu, o evadare din cotidian, si un loc unde pasiunea pentru gatit va fi exploatata la maxim.
Imi plac provocarile, dar totusi cateodata aman lucrurile pana devin o necesitate ce striga in mine ca asa trebuie sa fac..
Eu incerc sa fiu o fire vesela si optimista, pentru a putea merge mai departe. Cu totii incercam de mici sa invatam cat mai bine, insa nu doar la scoala trebuie sa invatam, ci ar fi foarte bine sa invatam si din propriile noastre greseli, pentru a le evita si a duce o viata plina de fericire. 
Candva, am inceput un drum plin de neprevazut dar si de satisfactii, am plecat o fetita fricoasa la drum, iar de cativa ani sunt pe drumul spre a deveni CINEVA, chiar daca mai am de urcat multe  trepte.
Ma lupt cu mine insumi si propriul trecut ce mi-a inspirat destule complexe de inferioritate, din multe puncte de vedere, dar daca e sa trag linie ma consider o tanara implinita, cel putin pe plan sentimental, gasindu-mi linistea langa omul potrivit.
Sunt un om simplu, imi place sa zambesc atunci cand simt sa fac asta, sa-mi bucur inima chiar cu nimicuri ce fac viata mai frumoasa… 
Pe de alta parte sunt o fire dificila. Sunt oameni cu care comunic într-un fel ridicol, tinându-i afară, în fata usii sufletului meu. Nu am curajul să deschid usa larg spre a le permite să între, ci o tin întredeschisă, comunicând printr-un spatiu foarte îngust, prin care abia reusim să ne vedem. Uneori sunt nevoită să-i închid cuiva usa în fată si să nu o mai deschid niciodată. Iar câteodată îmi vine să arunc cheia, pentru a nu fi tentată să deschid usa atunci când mă simt prea singură... Eram cândva deosebit de ospitalieră, primind cu bucurie în sufletul meu, pe oricine dorea. Acum, am ajuns să mă tem de aceia care ar putea da buzna, intrând cu răutăți după ei, cu scopuri proprii și fără niciun sentiment frumos. Unii au năvălit în sufletul meu aducând cu ei minciuni și atitudini ipocrite. Altii au intrat aducând noroi după ei, iar eu încă și acum mai fac curat în urma lor. Iar atunci când au plecat au luat tot ce au putut, tot ce am avut mai bun și mai frumos, lăsându-mă săracă și singură. Încă mi-e teamă să deschid larg ușa sufletului meu... încă mi-e teamă de invadatori... De aceea încă mai relationez prin spatiul îngust al usii întredeschise, într-un mod absolut ridicol... Si mai sunt si momente în care tin usa închisă si sunt tentată să ascund cheia...Nu ma destainui si pentru ca unii cersesc atentie si mila din partea cealalta deschizand porti cu atitudini de invinsi in fata sortii, iar eu sunt prea demna si imi doresc sa atrag atentia cu realizari si nu altfel. Unii ar cataloga lucrurile astea ca pe o izolare completa, insa e o forma de aparare, un invelis de protectie care ma apara de oameni meschini, falsi si rau intentionati. Cine sunt eu dincolo de zidul asta? Un om sensibil, un om care stie când să se retraga cu demnitate, un om care nu permite nimănui să o înjosească, un om realist, cu o judecată sănătoasă, un om care nu se amăgeste stăruind într-un loc, si lângă cineva lângă care nu are niciun rost. Pentru că mă respect prea mult ca să mă las înselata, mintită și folosită. Pentru că știu să rămân demna, chiar și atunci când sunt împroscată cu noroi. Pentru că nu plâng după cei care nu m-au iubit și nu m-au respectat. Pentru că îmi cunosc valoarea și lungul nasului. Pentru că stiu ce și cât merit. Pentru că nu mă las manipulată și influentată. Pentru că nu las pe nimeni să îmi organizeze viata și să ia decizii în locul meu. Pentru că am puterea să spun „adio” atunci când nu sunt fericită și când cineva nu mă tratează așa cum merit. Pentru că știu ce vreau. Pentru ca nu depind de nimeni. Pentru că știu să pierd. Pentru că îmi asum ceea ce sunt, cu bune si rele. Pentru că am curajul să fiu eu, doar cu cei ce merita si reusesc sa treaca de zidul inalt si ferecat cu grija. Poezia care spune totul despre mine e urmatoarea:
Asta-s eu 
                                            Tudor Damian      
Sunt un fluture, aşezat să se odihnească pe o frunză de Tăcere.
Sunt o stea, luminând tainic Sufletele oamenilor în nopţile senine.
Sunt o atingere, dincolo de Timp şi Spaţiu.
Sunt un peştişor, care înoată lin intr-un ocean,
Sunt un copac, ale cărui crengi au înflorit de Fericire.
Sunt o culoare, radiind frumuseţe într-o simfonie de Lumină.
Sunt o prăjitură mică, pe bogata masă a Ospăţului Divin.
Sunt un gând, o secundă, o părticică din Timpul trecător, dar care e mereu Prezent.
Sunt un spic de grâu, contemplând lanul infinit al Iubirii Divine.
Sunt o lacrimă de cristal, vibrând de Iubire la orice atingere.
Sunt un fir de nisip, îmbătat de razele de soare,
Sunt un boboc de raţă, care deschide ochii pentru prima dată, pentru a vedea Lumea.
Sunt o floare, care creşte şi înfloreşte indiferent de anotimp.
Sunt un nufăr, ale cărui petale deschise oferă oricui drumul spre Sufletul meu.
Sunt o steluţă, care încălzeşte locurile unde Soarele nu poate ajunge.
Sunt un răsărit de soare,o zână, aşa cum doar copii ştiu să le viseze.
Sunt o adiere răcoroasă, în amiaza unei zile toride de vară.
Sunt un cuvânt, care stă pe buzele tuturor, abia aşteptând să fie rostit.
Sunt o buburuză, care se plimbă agale printre firele de Viaţă.
Sunt o piatră de râu, mângâiată de curgerea neîntreruptă a apei,
Sunt un fir de praf, purtat pe căi nebănuite prin Univers de vânturile stelare.
Sunt o umbră, care înveleşte pământul cu Iubire, ca o haină groasă pe timp de iarnă.
Sunt un pescăruş, plutind peste ţărmul nemuririi Sufletului.
Sunt o oglindă în care, dacă ştii cum să te uiţi, poţi vedea Totul.
Sunt o privire blândă, ca acelea pe care doar Mama ţi le poate oferi.
Sunt o picătură de ploaie, într-o furtună de Iubire.
Sunt un ecou vibrând, ce se aude neîncetat în adâncul Inimii.
Sunt o şoaptă, pe care o poţi auzi dacă alergi desculţ pe un câmp cu flori
Si apoi te opresti şi atingi uşor cerul înstelat al Nopţii.
Sunt un parfum, care înveleşte suav râsetele copiilor..

Sunt un cântec, ale cărui note sunt fulgi de nea ce se aştern peste sufletul Tău.
Sunt un fulg de păpădie, care tremură la atingerea pielii Tale.
Sunt o voce stinsă, care Te învăluie cu şoaptele ei în timp ce dormi.
Sunt o flacără, care se ascunde în ochii Tăi atunci când zâmbeşti.
Sunt o chitară, care la auzul numelui Tău vibrează.
Sunt un sărut, care se topeşte de căldura Ta, atunci când cuvintele sunt de prisos.
Sunt o pană, pe aripa Ta de înger.
Sunt un fior, care Te cuprinde atunci când înveţi să zbori pentru prima oară.
Sunt un strop de apă, ce se scaldă în imensitatea Fiinţei Tale.
Sunt constiinta,asta sunt si voi fi pana la moarte,
Sunt EU
Sunt
Aici şi acum.
Şi Iubesc!
Tu cine eşti?