Se afișează postările cu eticheta Povestiri din / despre viata. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Povestiri din / despre viata. Afișați toate postările

luni, 22 februarie 2016

O lume mai frumoasa - la mine in suflet


  Printre multitudinea de taskuri la birou si indatoriri ale femeii acasa, in putinul timp liber imi place sa cred, fara exagerare ca sunt un om "colector" de frumos, un om care traieste pentru iubire, iubeste şi este iubit. Imi place viata cu provocarile ei, oamenii veseli si iubirea adevarata, din asta ma hranesc, reprezinta motivatia vietii, de cate ori mi-e greu si altfel nu stiu sa traiesc.
Nu pretind ca sunt perfecta si nici vreo sfanta, departe de mine gandul asta, incerc pe cat posibil sa stau departe, sa evit, sa fug, sa ignor rautatea si uratenia din jur, desi uneori nu-mi iese, viata aratandu-mi toate fetele ei imi da certitudinea ca nu traiesc intr-un glob de sticla.
Viata oricum e grea...indiferent de atitudinea si gandurile mele, asta e realitatea. Insa pot spera, pot gandi, pot trai altfel. Iubesc tot ce-i frumos pe aceasta lume, voi pleda totdeauna pt frumos, iubire, dor, muzica si poezie! In lumea mea buzele nu gasesc puterea sa graiasca iubirea, bunatatea si pacea... o lume ce-n interiorul meu declara razboi impotriva rautatii si impotriva indiferentei, o lume in care detest falsitatea, in care evadez uneori si nu-si au locul minciuna, ipocrizia, manipularile, e un coltisor de rai, o lume magica, e multa liniste si echilibru. Sunt eu asa cum simt sa fiu, dincolo de tot si toate.


Asemenea stuparului care se ingrijeste ca albinele sale sa ofere cea mai buna miere, trudind obtine aceste rezultate, la fel si eu in in adancul sufletului am ales cu grija oameni buni, frumosi si sinceri, amintiri dragi si toata esenta si frumusetea pt care merita sa fiu doar eu cu mine, de cate ori "afara" nu mi-e bine sau nu ma regasesc.
Uratenia, prostia, pierzania, negativismul, carcoteala din jur m-au impins in micul meu univers, in lumea mea interioara, unde e bine si frumos. Aici sunt lucruri cu o valoare inestimabila, am cules din lume tot ce merita sa fie pastrat cu grija, ca intr-un oracol vechi : poezii si melodii de suflet, ganduri bune si curate, mult optimism, speranta si incredere in Dumnezeu si indiferent cate aprobari sau dezaprobari voi primi, raman acelasi om ( idealist si visator spun unii, poate chiar naiv ), insa tare mi-as dori ca acesta lume sa existe cu adevarat, sa lasam deoparte frustrarile, ura, invidia, sa traim frumos,  in armonie unii cu ceilalti, nu doar sarbatorile sa fie un prilej al iertarii si al iubirii. Pentru ca zi de zi traim printre oameni, alaturi de care viata ar trebui sa fie o bucurie, sa putem vedea frumusetea sufletului lor, sa aducem lumina si speranta celor aflati in nevoie, in loc sa aruncam cu pietre si vorbe de ocara.
  Pentru unii aceste vorbe par a fi luate din basme, iar lumea noastra pare o jungla uneori, dar nimeni si nimic nu ma poate schimba. Pentru o constiinta curata, prefer in toate situatiile vietii sa arat principiile si educatia primita, bunul simt, o vorba buna, o alinare, un zambet si o imbratisare sa pot oferi oricui si oricand. Si asa am de gand sa raman, chiar daca unii vor profita de asta.
De astfel de oameni autentici, care cunosc valoarea cuvantului, a respectului si a omeniei, frumosi la suflet, locali si de incredere caut sa ma inconjor in toate zilele ce vor urma, alaturi de care sa ma pot dezvolta, fara scopuri ascunse, interese sau false prejudecati.
Asa cum spunea si marele nostru poet Ioan Slavici  "Una din marile multumiri ale vietii este sa te stii un om bun...si sa ramai. " Ma incapatanez sa cred ca mai exista in fiecare din noi un strop de generozitate, afectiune, bunatate, sinceritate si respect.
 Doar asa putem avea o lume mai buna...si atunci cand putem ajuta, in orice fel, sa nu stam pe ganduri! Doar atunci cand din putinul tau oferi si celorlalti vei simţi şi vei trai ce inseamna iubirea si viata. Chiar si o mana pe umeri, uneori face minuni! Sau cum spunea bunica mea odata " A fi mare nu-i mirare, a fi OM e lucru mare! "
Frumusetea sufletului unui om vine din daruire, credinta si puterea de a ne ridica dupa toate incercarile vietii..!

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Viata, un cocktail dulce, uneori amar..

  Oamenii dezamagesc si asta doare, dar cred ca durerea vine din faptul ca m-am lasat amagita de oameni ieftini, duplicitari, dar cand starea aceasta trece ma aleg cu o lectie, ma cunosc pe mine in situatii ca asta si raman apoi cu mandria ca nu sunt ca ceilalti, mandra de sufletul curat si sincer pe care mi l-a dat Dumnezeu, de faptul ca raman autentica si demna, iar furtuna din suflet va lasa ordine si liniste, dupa ce timpul va cerne oamenii ce merita sa ne ramana alaturi pt totdeauna, nu pt un timp sau pt un interes.
Asa se intampla, ca unii oameni sa fie o lectie din care vom invata sa ne pretuim in primul rand pe noi, sa realizam ca orice e de vanzare pe lumea asta, nu si sufletul, de dragul de a fi placut celorlalti, pt ca eu personal nu ma pot minti pe mine si nu pot mima placerea unei companii, daca ea nu exista!
Insa din pacate, in lumea in care traim suntem inconjurati si de astfel de oameni .. Uneori tacerea e un raspuns al dezamagirilor fata de oameni...Parerile de bine despre ei ( iti dau citate din Cioran, dar isi freaca mainile cand e rost de vreun scandal ) se duc pe fundul marii cand observ cat de tare ma pot insela, dar nu din naivitate, ci pt ca viata imi arata ca timpul lor a expirat si e cazul sa merg mai departe in cautare de oameni adevarati..
  Intrebarile la care nu am inca raspuns sunt: Care e miza rautatii si duplicitatii, cum se pot preta la josnicii , de unde o fi satisfactia calcarii pe cadavre, unde o fi constiinta? Cum sa nu te apuce dezgustul? Prin faptele lor se discrediteaza singuri, iar limbajul non-verbal ii tradeaza, contrazicand toate vorbele lor. Satisfactia li se citeste pe chip si uneori pun paie pe foc, speculand orice situatie in mod ironic si sfidator, pt subiecte de barfa, prin care dovedesc lasitatea si mojicia lor...
"Pentru ca omul nu isi cunoaste limitele, dar uneori le depasește în cruzime si prostie. Daca omul si-ar depasi limitele în bunatate și iubire, Pamantul ar fi Rai pentru toti." Nu eu am spus-o, dar cine a gandit in felul asta, mare adevar a grait!

 Zilnic observ toate astea, dar incerc sa stau deoparte de ele, prin tot ce fac fiind interesata de dezvoltarea personala si profesionala. Trebuie sa invat cand sa tac, cand sa vorbesc, cand sa plec, cand sa raman, cand sa spun „adio", ori doar "la revedere” , voi invata, dar toate astea în mers, in timp ce voi cadea, ma voi ridica, abia atunci voi realiza cat de puternica sunt!  
Nimeni nu-i perfect, mai am multe de invatat, dar cred ca lectia cea mai folositoare mie ar fi aceea sa ma apreciez mai mult, fara a ma urca pe un piedestal, si sa spun ca sunt un om simplu care iubeste omenia, bunul simt, acele calitati adevarate, care dezvaluie un suflet frumos  si tot mai rar, in zilele noastre. Iubesc oamenii, adevarul, cuvantul, natura, darnicia, rasaritul, zambetul, simplitatea, imbratisarile.
Dincolo de problemele cu care ne confruntam zilnic, griji, nefericiri, stress si altele, realizez ca viata de fapt e un cocktail de lacrimi si zambet , tristeti si bucurii. De fiecare din noi depinde cum interpreteaza lucrurile, ce lectie culege de la viata si cum merge mai departe, spre alte provocari!  

Alegerile noastre ne croiesc drumul in viata..Pentru ca rolul nostru e sa evoluam, trecand prin esecuri si dezamagiri care ne intaresc si ne formeaza ca oameni...

vineri, 17 iulie 2015

Raspunsuri in cuvinte si taceri

  Idealista? Naiva? Poate..
Imi fac sperante, asteptari si iluzii care duc la deziluzii. Si atunci o avalansa de stari si intrebari asteapta raspunsuri pe care tot oamenii le dau prin faptele lor.. Privesc, ma mir, ma sochez, ma resemnez, imi trag concluzii pt mine, pt ca oamenii sunt schimbatori si tot ce imi ramane de facut este sa invat sa fiu acrobata, sa ma pliez pe situatii pe care uneori cu greu le accept, sunt construita intr-un fel si nu permit lucruri care nu ma reprezinta, atunci cand principiile mele urla din mine un mare NU!
Adevarul e ca prea mult bun simt strica, iar greseala celor cu bun simt e ca asteapta de la ceilalti aceeasi moneda de schimb. Mare greseala si dezamagirea si mai mare!!! Exigentele pe care le pretind altora ma macina pe mine, ramanand doar vorbe-n vant, nefinalizate, in timp ce lumea ramane aceeasi, greu de suportat uneori..Si astfel, sufletul meu mai castiga o lectie si ma indeamna sa fug cat pot de departe, cautand oameni asemeni mie, fara zambete si gesturi false! E alegerea mea, chiar daca pare un soi de izolare, dar refuz "sa fac frumos" de dragul de a fi integrata unde nu mi-e locul, undeva unde nu sunt eu confortabila cu mine. 


  Si atunci aleg tacerea.. imi ascult vocea interioara si ma remontez cu gandul ca data viitoare sa fiu mai precauta. Insa blandetea, lumina si stralucirea din ochi, o strangere de mana la nevoie si vocea calda, esența a ceea ce sunt EU raman neschimbate! Pornesc pe un alt drum, cu o lectie, cu un sut, cu o dezamagire, o lacrima si toate astea ma obliga sa-mi fac un scut care va cadea daca omul din fata mea imi castiga increderea.
Ce inseamna tacerea? Nu inseamna un plan miselesc de tradare sau razbunare, asa cum poate multi gandesc, e doar o pozitie de observator in care privesc lumea din alt unghi, cu o oarecare detasare, resemnare si lipsa de speranta, lasand impresia de neimplicare si indiferenta, insa privind scarbita si ironica uneori, cat de departe poate merge prostia omeneasca, in toate felurile ei. 
Cern astfel, ca intr-o sita oamenii rau intentionati de cei altruisti, increzatori, veseli si optimisti. Ma bucur insa ca viața imi da intotdeauna de ales, și chiar daca sunt momente in care pur și simplu mi-e teama sa decid, Dumnezeu imi ușureaza intotdeauna aceasta povara. Si in ciuda tuturor provocarilor, dezamagirilor si viselor neimplinite gasesc inca puterea de a visa, de a spera si trec peste toate, cu incredere si iubire fata de oamenii ce imi cunosc sufletul cu adevarat. Si atunci viata capata din nou sens, caldura si energia lor imi dau incredere si curaj pt ziua ce vine. 
  Viata oricum e grea, indiferent de atitudinea si gandurile mele...Asta e realitatea! Insa pot spera, pot gandi, pot trai altfel, pt ca am libertatea de a fi EU, iar atunci cand dezamagirile dor realizez cine sunt cu adevarat, ce vreau de la viata si pe cine vreau sa am alaturi..Doar asa imi dovedesc ca lectiile vietii nu au fost in zadar si sunt mai puternica decat ieri!

"Daca-i urmezi pe altii, deviezi de la drumul tau. Cand nu stii ce sa faci, care este urmatorul pas, retrage-te in singuratate, departe de vocile si influenta altora si asculta vocea inimii tale. Ea iti va da Solutia si va fi cea potrivita, chiar daca nu pare asa la prima vedere. "
(Lily Huzdup, “Codul vietii”)

miercuri, 8 iulie 2015

Lume multa...oameni putini!

  Şi daca în fata oamenilor nu ma deschid prea usor, o fac în fata unei foi de hartie, ciorna multor incercari, in care incerc sa picur ceva din sufletul meu acolo, printre randuri, atunci cand scriu. În timp scrisul mi-a devenit un bun prieten caruia ii pot “spune” orice. Atunci când simt sa fac asta, ma asez la masa si las gandurile sa se astearna in logica lor. 
In ultima perioada am strans vorbe nerostite, ganduri carora nici n-as sti sa le dau nume, lacrimi neplanse la vremea lor, care deodata vin ca o apa umflata de ploaie, revarsata peste mal. Toate acestea se vor stinge usor, cu fiecare rand asternut aici.
  Momentele în care nu am nevoie de nimeni altcineva decat de mine insami, in care trebuie sa ma adun, sa ma incurajez sau sa ma pun pe picioare singura se repeta tot mai des.. Sunt momentele în care e musai sa-mi spun: '' Gata, pana aici!'' si în clipa urmatoare sa ma ridic pt. a merge mai departe...cat mai departe de locul sau de oamenii care imi fac rau mie sau celorlalti. Toata aceasta rautate din jur ma face sa-mi fie dor de simplitate, de bunatate, de liniste si ochi blanzi care iti insenineaza ziua atunci cand zambesc..
Dar cum nu oricine care iti zambeste iti este si prieten, aparentele de multe ori inseala si oamenii nu sunt ceea ce par... Asa cum un pom se cunoaste dupa roadele sale, tot asa si omul dupa faptele lui. Nu toți oamenii stiu sa fie și prieteni, așa cum nu toti oamenii stiu să fie pur și simplu…oameni. Sunt oameni care ne pun piedici la tot pasul, oameni care mint, care aleg razbunarea in locul iertarii, oameni care tradeaza, ranesc, uneori în cel mai crunt mod. Si atunci ma intreb - daca D-zeu ne iubeste cu toate greselile noastre, noi, oamenii de ce nu putem fi mai toleranti, de ce nu ne putem accepta asa cum suntem, de unde atata rautate? Zilnic observ acest spectacol: omul bun, omul curat este vanatul celui viclean.


"Ospitalitatea, curtoazia și prietenia sunt intalniri ale omului în om. "– Antoine de Saint Exupery


  Poate ca ar trebui sa lasam masca sa cada, sa nu ne jenam de slabiciunile şi de neputintele noastre… fiindca, stii ceva? Cred că toti purtam cate o masca, pt a scapa de explicatii sau sa nu ne asezam sufletul pe tava oricui, din nevoia disperata de a ne simți protejati…Preferam sa impartim biti in mediul online, dar strivim emotia si bucuria din viata reala. Suntem inconjurati de copii, care inca de cand s-au nascut ne privesc cum traim ca robotii si cred ca asa e normal, copilarind cu tehnologia in mana, in schimbul jocurilor de altadata.
SOLUTII? Hmm..Cred ca lumea in care traim are nevoie – mai mult ca niciodata – de socializare, emotie si sensibilitate..sa nu devenim introvertiti si imuni la tot ce e omenesc. Blandetea, stralucirea din ochi, o strangere de mana la nevoie fac mai mult decat o mie de cuvinte uneori!

Ar fi bine sa lasam sufletul sa simta, sa rada, sa planga, sa iubeasca, sa traiasca asa cum a fost invatat s-o faca, adica LIBER, fara false prejudecati, asemeni unui copil care nu stie sa minta! Sa stergem zambetul fals de pe chip, sa lasam lacrima sa curga si printre sughituri sa ne spunem amarul, nefericirea, teama, urmand apoi ca sufletul sa fie mai usor si sa lase loc soarelui sa apara dupa furtuna grea. Şi, poate ca in loc sa ducem povara unor masti prea grele şi dureroase, am găsi fiecare demnitate, respect, modestie, alinare, intelegere, sprijin, brațe primitoare și dragostea de care depind atât de mult sufletele noastre si am primi acele mangaieri calde de la oameni care, la randul lor, poarta masti ale fericirii, dupa care isi ascund suferintele pe care se tem să le arate lumii, poate si din orgoliu.


  Iar daca suntem atenti, viata va avea grija sa ne ofere la fiecare pas cate o lectie prin oamenii care ne ies in cale. Insa cea mai importanta lectie de pana acum pe care viata mi-a oferit-o ramane valabila ..Oricata incredere as avea, oamenii vin si pleaca, dar pt cine contez cu adevarat, va ramane o viata alaturi!
 
Viata insasi fara duiosie si fara iubire e ca un mecanism uscat, scartaietor si sfasietor. Este în firea omului sa invinga prin dragoste. Omul este om prin puterea dragostei sale. Cine nu iubește, nu are simțuri; toate ferestrele, de la firicelul de iarba la steaua ce clipeste linistea departarilor i se inchid. Grauntele de bine și frumos ce-l purtam în inima noastra il dezvaluie si-l crește dragostea. Asa vine pacea, pacea adevarata, pacea raiului și a vietii vesnice. Cand ai pornit sa fii om, sa stii ca dragostea e cea dintai virtute, ea este sensul dezrobirilor. Dragostea este cheia clipei și a veșniciei. 

  Sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne ajute sa ne curatim inima de toata uratenia şi rautatea, ca sa vedem in jurul nostru doar frumusete, lumina, bucurie, speranta, armonie, prietenie, sa ne ajute sa ne bucuram de viata, cu tot ce ne ofera ea, şi bune şi rele, sa ne ajute sa fim fericiti, mereu puri şi inocenţi, cu inima plina de speranta, ca sa tinem departe de noi rautatea, ura, minciuna, mandria şi bezna indiferentei şi a egoismului. Si nu uita ca poti provoca oricand o bucurie si un zambet doar printr-o mangaiere de suflet..Pentru ca oricat de puternici am fi, cu totii avem nevoie sa fim protejati, alintati, admirati si iubiti! Doar asa vom trai viata din plin, langa persoane care merita dragostea si atentia noastra.

Fa-ti timp si contempleaza fiecare floare,
Acum, ca poate maine moare,
Fa-ti timp si strange din frumusete cate-un pic,
Tu stii ca viata trece
si de nu faci nimic...!

Fa-ti timp pentru adevar, atat cat ti-e permis,
Si canta asa cum stii cu sufletul deschis,
De-o vorba buna sa-ti faci timp
Si-ntinde-o mana spre batrani,
Zambeste celui care plange,
Si arunca daca ai o coaje catre caini...!

Eu stiu ca multi zadarnic vor mai plange,
Ca n-au gustat din frumusetea a tot ce e curat,
Comoara risipita a vietii, n-or mai strange,
Si-i prea tarziu pentru regretul ce i-a inconjurat...!

CORNELIA DITA


VIATA E SCURTA, SA O TRAIM FRUMOS SI SA IMPARTASIM IUBIREA CELOR DIN JUR!

duminică, 7 iunie 2015

Pentru bani, batu-i-ar focul..

  Urmaream zilele trecute un material video cu un tip ce povestea o perioada din viata sa, risipita pe cai gresite, fara a tine cont de cei din jur, in special de mama lui, mereu alaturi, pana cand ea nu a mai fost..! M-a tulburat intensitatea cu care isi exprima regretele si involuntar imi apar in minte cateva intrebari..Pentru ce toate astea??? Ce conteaza mai mult pe lumea asta??
In timpurile astea moderne de astazi, din pacate viata imparte si desparte suflete ce ratacesc prin lumea intreaga in cautarea bunastarii.
Superficiali, evazivi, stresati de viata cotidiana cu toate provocarile ei, alergam incolo si incoace sa strangem avutii, neglijandu-ne chiar si familia, pe cei ce ne iubesc, totul pt ca ni se pare ca niciodata nu avem suficient si nu ne permitem macar pret de cateva momente sa respiram fara grija zilei de maine. Iata cum, fara sa ne dam seama, ne lasam dominati de lucruri efemere.
  Maine...o alta zi din viata noastra.. Cu 24 de ore in care oamenii, lucrurile si locurile importante pt sufletul nostru parca nu mai au loc, au ramas undeva pe plan secund... Ne vedem de sarbatori, si atunci as opri timpul in loc, dar stiu nu se poate! In rest, multumim tehnologiei, prin intermediul careia mai dam de stire ca suntem sau nu bine, pana in clipa cand ne vom strange din nou in brate! 
Printre atatea planuri, sedinte, intalniri, rapoarte, viata merge inainte, cu dorul in suflet.. E greu sa traiesti cu acest sentiment. Cel puţin pentru mine. Pentru că el nu dispare. Ramane şi se intensifica...din ce în ce mai tare. Iar când se potoleşte putin, are grija viata sa-l facă din nou cum era. Amintirile sau o fotografie reuseste sa aline dorul, insa nu intotdeauna. Cum sa-ti faci inima sa priceapa că oamenii dragi sunt departe ? Ei nu-i pasa de continente, de munți, de mari, de km care ne separa...Inimii ii e dor și atat, altceva nu știe, altceva nu simte... Sa-i ceri sufletului sa nu-i mai fie dor e ca și cum i-ai spune soarelui sa nu mai rasara ...Cateodata dorinta de a-i avea aproape ma indeamna sa sun acasa, doar sa le aud glasul si apoi ma linistesc. Doar asa pot merge mai departe, fara sa uit cine sunt si de unde am plecat..Doar asa functionez, si doar ei sunt cei care imi dau puterea de a pași inainte pe drumul vietii.
Daca oamenii de care mi-e dor mi-ar patrunde în suflet şi ar vedea cat de tare imi lipsesc, cred că ar ramane uimiti. Pentru că deşi ei stiu ca le duc dorul, nu cred ca stiu si la ce intensitate simt totul. Ochii care nu se vad o perioada transmit toata dragostea lor in clipa regasirii peste timp, iar sangele apa nu se face nicicand... E de ajuns o privire, un pupic, o imbratisare calda sa intelegi ca esti parte din familie, ca esti apreciat si iubit neconditionat!
Cu un singur lucru ma mandresc..In goana asta nebuna dupa bani, dupa toate obstacolele prin care am trecut, nu mi-am pierdut niciodata demnitatea! Si asa am invatat sa pretuiesc la adevarata valoare lucrurile care conteaza. Ca orice poti cumpara cu bani, nu si dragostea, prietenia si afectiunea celor din jur. Poti stapani oricate bunuri in asta lume , singur tot sarac vei fi.. 
Este foarte trist ca nu realizam ca cele mai importante lucruri sunt trecatoare, nu se pot cumpara cu bani, se castiga si se apreciaza la adevarata lor valoare, pentru a ne putea bucura de ele. Bogația sta in sufletele pe care le avem aprope de noi în fiecare zi, in blandețea și zambetele primite de la cei din jur și in bunatatea de a darui! 
Iar ACASA nu e un loc, e un sentiment, iar momentele petrecute alaturi de ei devin tot mai rare si nepretuite. Acasa e locul unde inima se regaseste. Acolo unde te simti bine, unde uiti de necazuri, locul in care intotdeauna te simti binevenit, unde miroase a paine calda, a mancarea care iti place…
  Profitati de aceste lucruri, pana nu e prea tarziu! Sa-i iubim sincer pe cei care ne sunt aproape de suflet, pt ca nu-i vom avea pt totdeauna langa noi. Iar ei sa stie ca sunt iubiti! Sa nu inlocuim oamenii din viata noastra cu obiecte. Fericirea se masoara in alte lucruri, marunte si nesemnificative pt cei prea ocupati sa le vada si uneori regretele pot fi tardive....
Tu cand ai sunat ultima oara acasa?

Ce si pe cine apreciem in viata! - urmariti aceast video pana la capat ..merita !!!

luni, 30 martie 2015

Sa crezi, sa lupti si sa speri

   Prin educatia primita am fost invatata sa cred in mine si sa nu renunt la visele mele. Pentru ca un om optimist vede intotdeaua luminita de la capatul tunelului! In felul asta, viata m-a invatat de mica sa fiu o luptatoare. Si atunci cand viata m-a luat de guler și a dat cu mine de pamant, m-am intrebat daca voi putea sa ma mai ridic de jos... .Si m-am ridicat.. cu greu ce-i drept, dar cumva am ajuns în picioare incercand sa-mi regasesc o umbra de mandrie si sa pasesc cu zambetul pe buze peste spinii lasati în urma de neiertatoarea soarta...Va trece, mi-am zis.
Priveste viata cu ochi de invingator. Accepta ceea ce e de acceptat si mergi mai departe. .Azi se va transforma în maine...prezentul va deveni trecut...și  nu mai conteaza că nu-ti poti stapani lacrimile sau ca esti murdara din cap pana-n picioare de noroi...ci doar zambetul tau e cel care primeaza!” Aceste vorbe le stiu de la  parinti si imi rasuna si acum in minte, dandu-mi speranta sa continui, de cate ori mi-e greu! Am cazut, m-am ridicat si fiecare experienta negativa din viata mea a fost o lectie. Pentru ca nu exista in viata trainer mai bun decat propriile experiente, daca stii sa culegi invataminte din ele..
Ei bine, fiecare sut in fund a fost pt mine un pas inainte si fiecare pesimist ce incerca sa-mi taie din elan m-a facut sa lupt si mai mult si sa-mi demonstrez mai intai mie insami ca sunt hotarata in ceea ce-mi propun si merg intotdeauna pana la capat. Pentru ca visele pot deveni realitate daca crezi si lupti pt asta.
- Si daca visele devin realitate, visul tau care e?
De mici suntem intrebati ce vrem sa devenim..? Cu totii am auzit intrebarea asta si raspunsul a venit intr-o clipa. Poate unii au spus ca vor sa devina ingineri, doctori, fiecare vrea sa faca ceva in viata sau cel putin isi propune..Dar cati ne-am propus sa fim fericiti?
  Eu...mi-am dorit si imi doresc multe, visul meu a fost sa devin cineva prin propriile mele puteri, sa nu fac umbra pamantului degeaba, sa nu traiesc doar clipind. Imi doresc sa surprind cele mai frumoase clipe pe care viata mi le poate oferi, imi doresc sa iubesc si sa fiu iubita, sa zambesc ori de cate ori am ocazia, sa ma bucur de tot ce ma inconjoara, de rasaritul soarelui la geamul meu, sa profit de orice ocazie pt a fi fericita, sa pasesc cu incredere, pt ca pot si merit sa am parte de lucruri frumoase..
Nimeni si nimic nu ma poate opri! Voi continua sa lupt si sa ma ridic ori de cate ori va fi nevoie, pt ca vreau sa fac ceva cu viata mea, sa simt ca nu traiesc degeaba... Pana la urma nimic nu e greu daca nu facem sa para greu, iar lumea asta e plina de oameni de nimic. De aceea nu voi permite nimanui sa ma opreasca din drumul meu, si voi cauta sa ma inconjor de oameni cu aceleasi valori si credinte.

   Cheia succesului e perseverenta, care duce intr-un final la implinire si fericire! Pentru ca orice drum lung incepe cu primii pasi..




sâmbătă, 7 martie 2015

Femeia


De mii de ani, femeia e femeie, 
Cu ea începe şi se-ncheie zborul, 
Cu ea se-adună şi se leagă dorul, 
Cu ea se-aprinde focul din scânteie.
De mii de ani, femeia-i răbdătoare, 
Pandoră, Cleopatră, Afrodită, 
Ucisă, înviată şi iubită - 
De mii de ani, femeia-i iertătoare.
De mii de ani, femeia-i centrul lumii, 
Nucleu de uragane şi urgii, 
Dar şi senine linişti în câmpii, 
Când toamna se aşterne-n vraja lunii.
De mii de ani, femeia e o floare, 
În stânca vieţii prinsă cu iubire, 
De mii de ani femeia-i fericire
 Şi cântec într-o zi de sărbătoare.
De mii de ani, femeia este mamă, 
Cu ea începe şi-nfloreşte viaţa, 
Cu ea se strânge şi se-nnoadă aţa, 
Când sângele pe-acasă ne mai cheamă.
De mii de ani, femeia-i voluptate 
Şi stea pierdută-n mii de ani lumină, 
De mii de ani, femeia e divină 
Şi zare într-o inimă ce bate.
De mii de ani femeia-i epopee, 
Cu ea se naşte dorul de acasă, 
De mii de ani, femeia-i tot frumoasă, 
De mii de ani, femeia e Femeie.
Gheorghe Văduva

 "Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihnește, amintindu-și toate florile primăverii, de toate privighetorile verii, de toți strugurii toamnei și toate ninsorile iernii"  


 - Grigore Vieru.

sâmbătă, 28 februarie 2015

E soare in suflet

 Omenirea a trecut prin razboaie, prin molime si crize, dar intr-un fel sau altul a renascut. Din propria cenusa. Asemeni mie! Am cazut de multe ori, dar m-am ridicat, si demna mi-am continuat drumul...Am suferit, am fost cuprinsa de tristete, uneori am ajuns la disperare, alteori am fost dezarmata si m-am simtit infranta. Dar au trecut clipele acelea. 

Dupa toate furtunile din viata mea, lacrimi, insomnii, zbucium si deznadejde, rugaciunile catre divinitate prind contur. In lupta cu toate astea, acum ma simt mai puternica, invingatoare, pt ca am crezut in sansa mea si in luminita de la capatul tunelului. Toate visele si dorintele mele se implinesc, rand pe rand. Tocmai acest lucru imi ofera speranta, liniste, echilibru si siguranta. Pentru ca atunci cand eram la capatul puterilor doar atat imi doream..Slabiciunile si durerile mele sa plece departe, scotand la lumina 2 ochi verzi, frumosi si sinceri, oglinda sufletului meu!

  Cand toate imi merg din plin se asterne linistea si multumirea. E soare in suflet acum, si la propriu si la figurat, iar zambetul radiaza pe chipul meu, asemeni unui diamant in soare. Iubirea, implinirea profesionala si siguranta financiara s-au impletit frumos, alcatuind un tot.. Dumnezeu isi iubeste semenii si a auzit strigătul mut de ajutor al sufletului meu..

IUBIREA

Iubirea este un dar divin...E  credinta oarba, incredere si daruire. Trup  si suflet. Iubirea vindeca rani, te face sa zbori, sa visezi cu ochii deschisi, te descoperi, te transformi si simti ca traiesti. . Iar sentimentele sunt reciproce. Daca sufletul meu plange, e in stare sa strabata lumea, doar pt a-mi sterge lacrima. Neconditionat ma asculta, ma sprijina, ma protejeaza! Fiindcă uneori o voce caldă şi câteva cuvinte simple, dar ieşite din suflet sunt tot ce-mi trebuie şi... fac minuni!
 Fiindca cel mai frumos sentiment din lume e atunci cand strangi in brate barbatul ce-l iubesti, iar el sa te stranga si mai tare! Bratele sale ma fac sa uit de tot ce-i rau, e de ajuns sa intind mana, pt a gasi mana lui, ce niciodata nu-mi va da drumul.  Iubirea imi este calauza, lumina si pace.
Iar siguranta in iubire, oferita de omul drag si de familia ce-mi e aproape imi indreapta ochii spre cer, unde recunostinta mea e infinita. Imi doresc ca aceste clipe sa nu se mai termine, ma fac sa ma simt bogata prin educatia primita de acasa, pe care o port cu mine oriunde.
Si astazi cuvintele mamei imi rasuna in gand, plecata fiind printre ingeri acum. “Poate nu avem palate, insa avem in inima o bogatie sufleteasca, ne avem pe noi, pe Dumnezeu alaturi, si asta este tot ce conteaza. ” Oriunde ai fi acum, te port in inima mereu, draga mama!

Implinirea profesionala

 Este atunci cand fac ce-mi place si am parte de beneficii, recunoastere, cand toate capacitatile imi sunt stimulate, iar creativitatea si ideile noi imi scot in evidenta calitatile si imi dau certitudinea ca sunt pe drumul cel bun, si urc inca o treapta pe scara profesionala.

Siguranta financiara

 Este cea care ma lasa sa dorm linistita, imi permite sa-mi faci planuri, imi da voie sa visez, stiind ca nu raman doar vise, iar prioritatile odata atinse, imi pot permite un mic rasfat, sau un moft, fie ca e doar o iesire cu prietenele la o prajitura, sau la shopping, sau un mic concediu, undeva departe.
Depinde de fiecare ce-si doreste de la viata si cat de tare lupta pt visele sale. Doar atat imi doresc, ca “soarele” de acum sa tina o vesnicie, e loc destul la mine in suflet, dupa atata ploaie si furtuna, si asta va doresc si voua, sa simtiti speranta in suflet, sa va bucurati de tot ce e bun si frumos pe lumea asta, si sa uitam de tot amarul.
Sa fiti fericiti, oameni buni, asemeni mie! Va doresc un umar aproape, si o mana care sa va sprijine...Va doresc o primavara frumoasa !

Intotdeaua e un nou inceput!


duminică, 12 octombrie 2014

Un nou inceput, o noua viata

Am mai pomenit pe blog despre mine si familia mea. In urma cu mai bine de un sfert de secol,  intr-un frumos oras dunarean, Braila,  intr-o zi de toamna,  o fetita firava, cu ochii verzi  venea pe lume, inconjurata de caldura si dragostea familiei. Anii au trecut pe rand, iar astazi vorbim despre orasul meu natal, port la Dunare, cu amaraciune fata de inertia prezentului si cu speranta unui vitor incert, in ciuda trecutului glorios..
  Una din cauzele situatiei e inconstienta la vot! Daca votul ar fi fost liber consimtit si n-ar fi fost viciat cu galeti, ulei, zahar... chiar si bani ... DACA fiecare constiinta ar fi functionat, votantii naivi nu ar fi amanetat viitorul copiilor si nepotilor lor pe 2 arginti si cu siguranta Romania si Braila erau in cu totul alta parte ! Insa constat,  cu tristete in suflet, , ca din ce a fost odata nu mai este mai nimic. ..  Gasim aici  oameni saraci, fara locuri de munca ,politicieni corupti, un oras plin de praf si gropi, fara idei, fara perspectiva, cu cateva obiective turistice din care tin sa amintesc  Lacu Sarat, muntii Macinului, manastirea Maxineni,  dar pt o viziune mai clara va invit sa accesati acest video. Braila .. o parte de Moldova si o parte de Muntenie !


  Tot ce am asteptat de fapt in cei 28 de ani ai mei, timp in care la carma tarii s-au perindat mai multe guverne a fost o…MINUNE! Nu am stat cu mainile in san,  asteptand sa se intample ceva, ba chiar m-am implicat in campania electorala de la nivel local din 2012 pt postul de consilier local. Mai multe detalii puteti vedea pe contul personal de FB.

  “Si daca astazi noaptea,  in intunericul magaziilor ruinate si la roata calma,  elevatoarele nu mai aspira cu nesatul de altadata din pantecul slepurilor, Braila astazi asteapta cu resemnare..pt ca din trecutul ei stie ca toate-s trecatoare si ca ziua ei de faima iarasi va sa vina.  "                        
 (Dumitru Panaitescu Perpessicius – Prefata la istoricul  presei brailene -1927).

  Rabdarea mea s-a sfarsit de curand, pt ca asteptarea unei schimbari nu ducea decat la insomnii cauzate de grija zlei de maine si a datoriilor ce asteptau sa fie platite. Asa se face ca la sfarsitul lunii mai 2014 am decis ca schimbarea sunt EU. In sensul ca e vremea sa –mi incerc, ca multi altii, norocul intr-un alt oras care sa-mi poata oferi un loc de munca si o alta viziune asupra viitorului.

E vorba de capitala tarii noastre, Bucuresti, locul in care am hotarat ca o pot lua de la inceput, alaturi de omul drag. Pot spune ca a fost o decizie inteleapta si reprezinta o noua experienta din viata mea. 


  Nu stiu cat timp voi locui aici, dar muncesc, traiesc, iubesc si viata decurge intr-un normal al lucrurilor. Si poate in curand…vom fi trei J!
Zilnic ne straduim sa ne construim un viitor mai bun, prin prisma joburilor mai bine platite,  iar familiile noastre de acasa se bucura de reusita noastra si ne astepta in sanul familiei, cu bunatati, mai ales ca se apropie sarbatorile de iarna! 


 Fiecare poveste are un sfarsit, insa in viata orice sfarsit e un nou inceput!


duminică, 20 aprilie 2014

HRISTOS A INVIAT!



 Să ne bucurăm de Sfintele Paşte, de căldura căminului. Oriunde aţi fi, bucuraţi-vă de acesta sarbatoare sfanta şi primiţi lumina Învierii, si pe  pe HRISTOS in inimile voastre! Cautati in sufletele voastre, bunatatea aceea pe care a sadit-o in adancul nostru, existenta Lui! Va doresc un PASTE FERICIT TUTUROR!

luni, 24 martie 2014

Despre unele lucruri..



  Anii trec, nu ma simt batrana, ma privesc cu atentie in oglinda si constat ca odata cu timpul vin si schimbarile in gandire. Maturizarea. Parerile, ideile, planurile nu mai sunt aceleasi ca la 20 de ani. Desi nu au trecut multi de atunci, doar 7. Maturizarea pt mine inseamna acceptarea unor lucruri pe care acum 7 ani nici nu le bagam in seama, sau pur si simplu nu-mi era gandul la asa ceva.
Acum 7 ani m-am casatorit si de atunci pot spune ca sunt alta. Nevoile, prioritatile, viziunea despre oameni si viata, totul s-a schimbat. 


  Cum o vad acum? Asemeni unei calatorii cu trenul. Un tren al vietii cu uscusuri si coborasuri, cu pante abrupte, dar niciodata nu m-am dat batuta. Si nu am deraiat de la ce mi-am propus sa realizez. Chiar daca am suferit, am plans, mi-am lins ranile, intotdeauna am avut puterea sa o iau de la capat. E important in aceste momente sprijinul primit, iar eu nu am fost niciodata singura.
Privind inapoi, pot spune ca viata bate filmul. Iar cateodata am senzatia ca nici nu am trecut prin ele, au venit si s-au dus toate, ca un bulgare de zapada, acum fiind doar file de poveste pt cei dornici sa citeasca, sa cunoasca .
Dupa atatea experiente de tot felul, traite in cei 27 de ani, ma simt o invingatoare. Pentru ca am stiut sa discern binele de rau, acum pot spune ca sunt mandra de mine si de educatia primita, de care voi fi toata viata recunoscatoare parintilor. Imi place sa cred ca am un inger acolo sus ce ma pazeste cu sfintenie si are grija sa aleg calea cea buna in viata, iar  tot echilibrul meu vine de acolo, din sanul familiei. Fara sustinerea din partea lor, nu as fi reusit sa depasesc momentele grele si incercarile ce mi-au fost date in cale. Ei m-au sustinut mereu, indiferent de alegerile mele, fiind acolo cand aveam nevoie.
  Inca un secret al reusitei mele?
Imi place sa cred ca mi-am creat o lume doar a mea. Asta mi-au spus cativa cunoscuti si jur ca nu ma deranjeaza. Pentru ca au spus-o la modul frumos, admirativ chiar. Cum adica? Constientizez tot ce se petrece in jur, lumea nebuna in care traim, dar asta nu inseamna ca sunt de acord cu toate. Nu traiesc intr-un glob de sticla, si nici nu incerc sa-mi construiesc unul, doar ignor toate relele din lumea asta, minciuna, ipocrizia, barfa, etc, si incerc sa culeg tot ce-i mai bun pt sufletul meu.


Ma hranesc din gingasia unei flori, din pasii stingheri ai bebelusilor in primii ani de viata, din versurile poetilor cu suflet sensibil, sau al unei melodii ce-ti intra in suflet de la primele acorduri, din sarutul dulce ce-l primesc la plecarea si revenirea mea acasa, din cantatul greierilor noaptea, ce te trimit la somn, sau al cocosilor dimineata, ce-ti dau de veste ca o noua zi incepe.
O lume in care prietenii se aleg cu grija si oricine e binevenit, daca intentiile ii sunt curate si sincere. Despre aceasta lume multi vor spune ca-i bizara, dar e o lume care imi place, sau asa percep normalul meu. Ca orice lucru, obiect, gest, facut cu sufletul sa se intoarca intr-o zi, sub o forma sau alta..E modul meu de gandire si mi-l asum!
  Sunt multe alte lucruri ce ma reprezinta, pe care le ador, fara de care viata asta nu ar mai fi a mea, daca nu as regasi in ea lucruri esentiale, despre care am mai vorbit, cum ar fi iubirea pt sufletul pereche, iubirea fata de natura, despre ciocolata ati citit aici, si de asemenea imi plac acele momente, doar ale mele. Dimineata, la o cafea aburinda, cand fac turul online al catorva bloguri de suflet,  in a caror pareri despre viata ma regasesc sau imi dau de gandit.
Pentru ca asa cum spune si Mihaela Radulescu intr-una din cartile sale, “suntem oameni, si nu roboti. Robotii nu simt, nu plang, nu se indragostesc, nu urla de durere cand le mor parintii, nu se plang de singuratate, nu se chircesc de dor, nu fac copii, nu au emotii, nu rad in hohote, si nici nu lacrimeaza de dragul unui copil care descopera lumea in felul lui. "
Si nu am renuntat sa scriu ganduri, sentimente, intamplari,  nostalgii, planuri, si retete culinare. Toate pt voi. 
In rest viata mea decurge intr-un normal al lucrurilor de femeie casatorita, gospodina responsabila pt sot si casa: muncesc, gatesc, iubesc, ma bucur de primavara, si astept ca si voi weekendurile cu acceasi incantare, chiar daca nu stau deloc. Tot timpul sunt in actiune: in piata, in bucatarie, s.a.m.d, iar la sfarsit imi place sa privesc rodul muncii mele, cand totul e curat si pus la punct. Nimic nu se compara cu satisfactia lucrului bine facut, iesit din mainile mele!
 Pentru ca v-am mai povestit cat de tipicara si perfectionista sunt :) Asta doar uneori, pt ca si timpul a devenit un lucru dupa care alerg, sa tin pasul, caci nu il vinde nimeni sa pot cumpara..:)). Si nici ziua nu are decat 24 h , asa ca pana la noi vesti despre mine, voi ramane o cititore a blogurilor voastre, si sper sa aveti de impartasit numai bucurii!



joi, 20 martie 2014

Ce-i bine si ce-i rau..



  Atat versurile poeziei, cat si melodia mi-au placut, fiind legate de cateva lectii de viata care conteaza pentru parinti, si nu numai, in privinta viitorului tinerei generatii.

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne;
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi;
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi;
Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea;
Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi;
Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia;
Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi;
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători;
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea;
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea;
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească;
Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine;
Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel;
Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă să fie generoşi;
Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr;
Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi;
Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul;
Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi în ceilalţi;
Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.          

“Children Learn What They Live” – de Dorothy Law Nolte


Si in plus de toate astea, o melodie despre scoala azi, si un indemn..!

N-ai scoala….e nasol!

 

 

P.S. Poezia si versurile nu-mi apartin. Mesajul conteaza!

Fiti veseli, serbati fericirea!

  Nu, nu e un articol motivational... E doar 20 martie, ziua internationala a fericirii!
Asa ca nu-mi ramane decat sa va urez tuturor o primavara frumoasa, veselie in suflete, si melodia de mai jos sa va alunge toate gandurile negre, pentru ca se apropie weekend-ul..:)
Sa fiti veseli, sa fiti buni, si inconjurati de iubire! IN FIECARE ZI!




sâmbătă, 15 martie 2014

Braila, la Romanii au talent



  Printre atatea rele care se intampla in orasul nostru, avem si lucruri, si oameni cu care ne mandrim. Incepand de la nume grele din istorie si nu numai, care au lasat ceva in urma orasului nostru ( ex. Ana Aslan, si altii) pana la concurentul ce a reprezentat Braila aseara la emisiunea de la Pro TV, Romanii au talent. Tanarul ce a uimit juriul, si pe cei prezenti in sala se numeste Gabriel Bucur si talentul sau m-au facut mandra de faptul ca sunt braileanca. 


    Nu sunt o cunoscatoare a acestui gen de muzica, si chiar fara o voce formata, lucrata, profesionista, acest tanar promite f. mult, daca va studia in continuare. Si asa cum spune si Andra, vom mai auzi de el, cu siguranta.
Il asiguram ca Braila il sustine si chiar si de aici, de acasa, a primit la fel de multe aprecieri si aplauze. Cu 3 de DA, Gabriel merge mai departe in etapa urmatoare si ii tin pumnii, sperand sa ajunga in marea finala.
  Fara a fi subiectiva, cred ca e cel mai talentat de pana acum, si poate cine stie, cu multa munca si noroc, se va numara printre finalistii acestei editii. Noi ii uram multa barfa! Cu modestia si vocea sa are toate sansele.


vineri, 7 martie 2014

8 Martie


               De ești femeie

De ești femeie, ridică-te și spune
Că e
ști a Universului minune,
Nu a
ștepta precum un câine hăituit
Să te recheme cel ce te-a gonit.

De e
ști femeie, spune-o să se știe
Că nu-i pe lume flacără mai vie
Ca tine când te dăruie
ști iubind.
Ridică-te
și mergi, acum, zâmbind !

Să nu te-mbraci în negru sau în zeghe
Nu plânge dacă încă n-ai pereche,
Căci tu e
ști far și cale și lumină
Și-n tine stă puterea cea divină.

Să nu a
ștepți ce nu te-a meritat
Căci nu e
ști câine, ci ești fiică de-mpărat
Și porți în tine moștenirea toată
Ce
ți-a lăsat-o Tatăl tău, odată.

De ce nu te prive
ști cu ochii tăi
Și-asculți la glasul celor mici și răi ?
Ori încă n-ai aflat nici pân-acum
Că cei mai slabi se pierd, ades, pe drum ?

De e
ști femeie, ridică-te și mergi
Pe drumul ce tu singură-l alegi
Și nu te-mpiedica de câte-un cui
Ce-
și spune un Adio, numai lui.

De e
ști femeie, fii și fi-le lor
Acelora ce te iubesc
și vor
știe că nu e nici o scânteie
Mai luminoasă , cum e
ști tu, Femeie !

Dori Lederer


P.S. - Pentru toate reprezentantele sexului frumos, mame sau nu, sa aveti mereu zambetul pe buze, si o primavara insorita!