Despre unele lucruri..

  Anii trec, nu ma simt batrana, ma privesc cu atentie in oglinda si constat ca odata cu timpul vin si schimbarile in gandire. Maturizarea. Parerile, ideile, planurile nu mai sunt aceleasi ca la 20 de ani. Desi nu au trecut multi de atunci, doar 7. Maturizarea pt mine inseamna acceptarea unor lucruri pe care acum 7 ani nici nu le bagam in seama, sau pur si simplu nu-mi era gandul la asa ceva.

Acum 7 ani m-am casatorit si de atunci pot spune ca sunt alta. Nevoile, prioritatile, viziunea despre oameni si viata, totul s-a schimbat. 

  Cum o vad acum? Asemeni unei calatorii cu trenul. Un tren al vietii cu uscusuri si coborasuri, cu pante abrupte, dar niciodata nu m-am dat batuta. Si nu am deraiat de la ce mi-am propus sa realizez. Chiar daca am suferit, am plans, mi-am lins ranile, intotdeauna am avut puterea sa o iau de la capat. E important in aceste momente sprijinul primit, iar eu nu am fost niciodata singura.

Privind inapoi, pot spune ca viata bate filmul. Iar cateodata am senzatia ca nici nu am trecut prin ele, au venit si s-au dus toate, ca un bulgare de zapada, acum fiind doar file de poveste pt cei dornici sa citeasca, sa cunoasca .

Dupa atatea experiente de tot felul, traite in cei 27 de ani, ma simt o invingatoare. Pentru ca am stiut sa discern binele de rau, acum pot spune ca sunt mandra de mine si de educatia primita, de care voi fi toata viata recunoscatoare parintilor. Imi place sa cred ca am un inger acolo sus ce ma pazeste cu sfintenie si are grija sa aleg calea cea buna in viata, iar  tot echilibrul meu vine de acolo, din sanul familiei. Fara sustinerea din partea lor, nu as fi reusit sa depasesc momentele grele si incercarile ce mi-au fost date in cale. Ei m-au sustinut mereu, indiferent de alegerile mele, fiind acolo cand aveam nevoie.

  Inca un secret al reusitei mele?

Imi place sa cred ca mi-am creat o lume doar a mea. Asta mi-au spus cativa cunoscuti si jur ca nu ma deranjeaza. Pentru ca au spus-o la modul frumos, admirativ chiar. Cum adica? Constientizez tot ce se petrece in jur, lumea nebuna in care traim, dar asta nu inseamna ca sunt de acord cu toate. Nu traiesc intr-un glob de sticla, si nici nu incerc sa-mi construiesc unul, doar ignor toate relele din lumea asta, minciuna, ipocrizia, barfa, etc, si incerc sa culeg tot ce-i mai bun pt sufletul meu.

Ma hranesc din gingasia unei flori, din pasii stingheri ai bebelusilor in primii ani de viata, din versurile poetilor cu suflet sensibil, sau al unei melodii ce-ti intra in suflet de la primele acorduri, din sarutul dulce ce-l primesc la plecarea si revenirea mea acasa, din cantatul greierilor noaptea, ce te trimit la somn, sau al cocosilor dimineata, ce-ti dau de veste ca o noua zi incepe.

O lume in care prietenii se aleg cu grija si oricine e binevenit, daca intentiile ii sunt curate si sincere. Despre aceasta lume multi vor spune ca-i bizara, dar e o lume care imi place, sau asa percep normalul meu. Ca orice lucru, obiect, gest, facut cu sufletul sa se intoarca intr-o zi, sub o forma sau alta..E modul meu de gandire si mi-l asum!

  Sunt multe alte lucruri ce ma reprezinta, pe care le ador, fara de care viata asta nu ar mai fi a mea, daca nu as regasi in ea lucruri esentiale, despre care am mai vorbit, cum ar fi iubirea pt sufletul pereche, iubirea fata de natura, despre ciocolata ati citit aici, si de asemenea imi plac acele momente, doar ale mele. Dimineata, la o cafea aburinda, cand fac turul online al catorva bloguri de suflet,  in a caror pareri despre viata ma regasesc sau imi dau de gandit.

Pentru ca asa cum spune si Mihaela Radulescu intr-una din cartile sale, “suntem oameni, si nu roboti. Robotii nu simt, nu plang, nu se indragostesc, nu urla de durere cand le mor parintii, nu se plang de singuratate, nu se chircesc de dor, nu fac copii, nu au emotii, nu rad in hohote, si nici nu lacrimeaza de dragul unui copil care descopera lumea in felul lui. "

Si nu am renuntat sa scriu ganduri, sentimente, intamplari,  nostalgii, planuri, si retete culinare. Toate pt voi. 

In rest viata mea decurge intr-un normal al lucrurilor de femeie casatorita, gospodina responsabila pt sot si casa: muncesc, gatesc, iubesc, ma bucur de primavara, si astept ca si voi weekendurile cu acceasi incantare, chiar daca nu stau deloc. Tot timpul sunt in actiune: in piata, in bucatarie, s.a.m.d, iar la sfarsit imi place sa privesc rodul muncii mele, cand totul e curat si pus la punct. Nimic nu se compara cu satisfactia lucrului bine facut, iesit din mainile mele!

 Pentru ca v-am mai povestit cat de tipicara si perfectionista sunt :) Asta doar uneori, pt ca si timpul a devenit un lucru dupa care alerg, sa tin pasul, caci nu il vinde nimeni sa pot cumpara..:)). Si nici ziua nu are decat 24 h , asa ca pana la noi vesti despre mine, voi ramane o cititore a blogurilor voastre, si sper sa aveti de impartasit numai bucurii!