sâmbătă, 7 martie 2015

Femeia


De mii de ani, femeia e femeie, 
Cu ea începe şi se-ncheie zborul, 
Cu ea se-adună şi se leagă dorul, 
Cu ea se-aprinde focul din scânteie.
De mii de ani, femeia-i răbdătoare, 
Pandoră, Cleopatră, Afrodită, 
Ucisă, înviată şi iubită - 
De mii de ani, femeia-i iertătoare.
De mii de ani, femeia-i centrul lumii, 
Nucleu de uragane şi urgii, 
Dar şi senine linişti în câmpii, 
Când toamna se aşterne-n vraja lunii.
De mii de ani, femeia e o floare, 
În stânca vieţii prinsă cu iubire, 
De mii de ani femeia-i fericire
 Şi cântec într-o zi de sărbătoare.
De mii de ani, femeia este mamă, 
Cu ea începe şi-nfloreşte viaţa, 
Cu ea se strânge şi se-nnoadă aţa, 
Când sângele pe-acasă ne mai cheamă.
De mii de ani, femeia-i voluptate 
Şi stea pierdută-n mii de ani lumină, 
De mii de ani, femeia e divină 
Şi zare într-o inimă ce bate.
De mii de ani femeia-i epopee, 
Cu ea se naşte dorul de acasă, 
De mii de ani, femeia-i tot frumoasă, 
De mii de ani, femeia e Femeie.
Gheorghe Văduva

 "Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihnește, amintindu-și toate florile primăverii, de toate privighetorile verii, de toți strugurii toamnei și toate ninsorile iernii"  


 - Grigore Vieru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PAREREA TA ?