vineri, 19 octombrie 2012

E toamna…




  Cu genunchii ghemuiti pe fotoliul din camera ma asezasem dimineata, somnoroasa si buimaca, dupa somnul linistit din noaptea ce tocmai trecuse. Usor amortita, cu ochii lipiti mi-am dus la bun sfarsit ritualul de dimineata ( dus, imbracat, machiat), dar si facutul unui ceai aromat de fructe - noul meu obicei sanatos si binevenit dimineata, inainte de a pleca la job.
Privind din fotoliu, locul meu preferat de relaxare, constat cu amaraciune ca toamna isi intra in drepturi ; racoare, agitatie, trafic, dar si natura care pe zi ce trece capata mirosul si culoarea aramie specifica.
Nu vreau sa cred ca am intrat in butoiul cu melancolie, dar constat si in sufletul oamenilor o usoara schimbare. Parca sunt mai grabiti, mai infrigurati, dar si ingandurati parca.
 Odata cu inceperea scolilor, primele ore ale diminetii sunt agitate:claxoane, elevi cu ghiozdane in spate, deschiderea magazinelor, a pietelor, aglomeratie, gospodine, “furnicute” cum imi place mie sa le numesc, dormice sa-si umple camarile cu bunatati (compoturi, conserve), toata lumea e in miscare si fiecare parca ne grabim undeva.
Daca stam bine si ne gandim, doar cateva saptamani ne mai despart de sfasitul anului, si fiecare avem un plan de indeplinit pana la finele acestuia. Ne apropiem usor de bilant, recoltele s-au strans, mustul se transforma in vin, toate lucrurile se aseaza, conservele asteapta cuminti in camara taierea porcului, e perioada pregatirilor gospodaresti, dupa care urmeaza o alta etapa, odata cu primii fulgi ;perioada concediilor la munte, a bulgarilor de zapada si a ofertelor de tot felul prin magazine. Niciodata nu am inteles aprovizionarea in exces, exagerarile alimentare pt ca logic si in timpul anului trebuie sa avem o alimentatie diversificata, poate nu atat de bogata caloric, dar cum si eu am o slabiciune pt dulciuri, incerc sa-i inteleg si pe ceilalti.
Dupa care urmeaza magia sarbatorilor, a revenirii familiilor de pe alte meleaguri, a meselor imbelsugate, a lemnului ce trosneste in soba, a colindelor stravechi, a linistii, a pacei cu noi insine, ce ne ajuta sa intram si sa simtim atmosfera de sarbatoare, sa ne bucuram alaturi de cei mici de venirea lui Mos Craciun, de bradul frumos impodobit, s.a.m.d.
Desi nu sunt o iubitoare a sezonului rece, toate lucrurile frumoase din jur si o cana de vin fiert fac parca iarna mai usor de traversat.
Abia dupa aceea, cand tot romanul sarbatoreste in propria casa, ciocnind si radicand cate un pahar de bucuria revederii si a putinului timp petrecut impreuna, poti spune cu adevarat ca se asterne linistea. 


Imi imaginez un capat de ulicioara de unde se vad cosurile caselor fumegand si se simt mirosul cozonacilor si al mancarurilor aburinde, iar dintr-un alt colt franturi de muzica buna, cu care romanii se petrec in zile de sarbatori.
Din ce observ, asteptarile romanilor cresc an de an in materie de distractie, sigur, acum, in functie si de buzunar. Insa eu, fire conservatoare, raman tot la varianta traditionala, clasica, in locul vacantelor exotice si super luxoase.
Daca e sa ne intoarcem la inceputul postarii mele, acesta e sirul normal al lucrurilor, odata cu venirea toamnei, din punctul meu de vedere, pt ca asta invatam de cand suntem mici. “Sa-ti faci iarna car si vara sanie.” Vorba asta o stiu de mult, de la bunici, care intotdeauna erau prevazatori si strangatori ca furnicile.
De aici si admiratia mea pt taranul roman, om gospodar, cu frica lui D-ZEU, care isi creste copii si nepotii in spiritul familiei unite si iubitoare.
Si totul e ciclic, dupa o toamna racoroasa, o iarna cu turturi la ferestra, vom fi din nou martori ai reinvierii naturii, an de an, daca D-ZEU e bun cu noi si ne ofera aceasta sansa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PAREREA TA ?