Haide, inainte!

  Cand am inceput activitatea pe acest blog marturisesc ca nu l-am facut decat pt mine. Nu l-am setat pe modul confidential, dar nici nu imi pasa foarte mult de cei ce imi urmareau postarile. Scriam pt ca asa simteam si voi continua sa fac lucrul asta, mai ales ca in ultima vreme si inspiratia e de partea mea. Inca nu am ajuns la performante privind traficul, e mult prea devreme, dar privind in urma prind curaj. Invat zilnic de la voi, ceilalti si incerc sa redau in randurile ce le cititi toate trairile mele intr-un mod cat mai personal si pozitiv.

  Daca la inceput l-am luat ca pe un mod de rabufnire a tuturor starilor negative, cu timpul am inteles ca nu e cazul  si nici locul potrivit pt a refula. Avem nevoie ( pt ca si eu va urmaresc cu interes), de lucruri pozitive, comice chiar, de lucruri folositoare, de sentimente frumoase trezite la viata, chiar daca voi scrie si atunci cand tristetea ma va apasa, dar poate nu voi intra in detalii, sau voi sta un pic departe de blog, pana soarele va rasari din nou pe strada mea.

Si pt ca e marti, pentru cine e superstitios, va urez sa aveti 3 ceasuri bune, cu mult noroc si pana data viitoare va las pe mainile Nicolei,  sa va gadile urechile cu acordurile muzicii sale. BOXELE LA MAXIM!!!

Toate bune!

P.S. - Tare mult mi-as dori un feedback din partea voastra. Nu ezitati sa va exprimati opinia !

Evadare in natura

  In saptamana de dinaintea Pastelui am petrecut cateva zile in linistea naturii, in satul natal al tatalui meu, Ramniceni, jud. Vrancea.  situat la 30 km de Focsani. O lume veche, simplă şi fără complicaţii inutile. Tineretul satului este inexistent,  au plecat cu totii prin tari straine, satui sa traiasca ca acum 100 de ani. Au ramas doar batranii, din ce in ce mai putini si mai batrani...Muntenii de aici au un accent atat de dulce si de taranesc, fara sa vrei ii iubesti. Si ma intampinară,  toti cei aflati la porti  cu “bună zîua” si ii auzeam susotind in urma mea ''o vinit nepoata cea mare a lu' nea Badiu Vasilache.”

Aici locuiesc de cativa ani o matusa (sora tatalui meu)  impreuna cu unchiul meu, ce se ingrijesc acum de casa si gradina, dupa moartea bunicilor.  M-am gandit sa le dau o mana de ajutor prin gospodarie si am plecat dis de dimineata de acasa. Dupa un drum de aproape 2 ore in care fierbeam de nerabdare sa vad si sa simt minunile naturii am ajuns. Si casa devenise acasa. Un loc drag mie si plin de amintiri.

Cerul era nebun de albastru, soarele-mi zambea, iar pomii toti ma-ntampinau frumos, cu parfumul si florile lor. Atunci m-am simtit cuprinsa de o nostalgie a trecutului, a copilariei cand bunicii imi dadeau mere din pomul de la poarta, pt ca eram prea mici si nu ajungeam la crengile lui sau ne jucam in leaganul din curte, facut de bunicul Badiu …

  Simteam nevoia  sa-mi incarc bateriile, lasand in urma asfaltul orasului si agitatia nebuna in favoarea ulitelor din Ramniceni, unde timpul parca sta in loc, asa cum spunea si Blaga in cartile sale, ca vesnicia s-a nascut la sat. Pentru că, tot vorba lui fie,

“aici orice gând e mai încet,
şi inima-ţi zvâcneşte mai rar,
ca şi cum nu ţi-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.”

  Inca de cand am intrat pe poarta, s-au bucurat de venirea mea, i-am imbratisat cu drag si intr-o clipita,  neputand sta deoparte, am fugit repede in casa dupa cateva schimburi, mi-am suflecat manecile si ne-am apucat de treaba. Erau chiar in perioada aratului si semanatului.

Zgomotul tractorului se auzea in capatul gradinii, iar la scurt timp a si terminat, iar noi ne-am apucat de semanat de-ale gurii: porumb, morcovi, castraveti, leguminoase si verdeturi. Am facut toate astea pt prima data in viata, sa fiu ajutor de agricultor, cu o stangacie fireasca, dar cu mult spor si drag, bucurandu-ma in acelasi timp de roua din iarba, de cantatul cocosilor dimineata, de umbra pomilor, de greieri, de fluturi si gargarite, de ...de toate.

De adierea de vânt, de florile pomilor fructiferi si de cantatul pasarelelor. Mi-am adunat gandurile, am aprins o lumanare la capataiul bunicilor si am plecat de acolo cu sufletul incarcat de bucurie si optimism.

  Cat de putine lucruri avem nevoie cu adevarat pt ca sufletul sa râdă in noi! Doar odihnă, relaxare, aer curat şi mult verde, foarte mult verde si liniste.

  Va asigur, nimic nu e mai gustos, dimineata devreme, decat o cana de lapte proaspat muls, cu o turta pe plita imbătranita de vreme. Nimic nu e mai proaspăt decât o cană de apă de fântână, sau o seară de vorbă pe prispa casei. Un pahar de vin, plăcinte calde,  iarbă deasă şi oameni la masă. Musafiri de la oras, cum le zice matusa Lia. Miros de fum şi de mâncare aburindă. Clopote bătând la biserică, chemand credinciosii la Denii. Inca un ou copt pe jar si un pic de lapte la ceaun si apoi somn de voie.

  Aerul de tara m-a ametit. Încântarea mea a fost dincolo de aşteptări. M-a depăşit. Lumea satului pare a fi suspendată în timp, unde aparent nu se întâmplă nimic, şi cu toate acestea se întâmplă totul.

Acum, pot spune că sunt un alt om. Am învăţat să apreciez munca ţăranilor, bucatele tradiţionale, dar şi traiul simplu al oamenilor de la ţară. Am învăţat să apreciez şi să văd beneficiile mâncărurilor gătite în casă, fructele şi legumele culese direct din grădină, astfel că mi-am făgăduit să nu mă mai ating de măncărurile de tip "junk food".

  Si pt ca am si dovezi ale harniciei mele va las sa le priviti si voi. Poate asa va decideti pt o evadare in natura. Eu cu siguranta voi repeta figura…

Romania in fundul gol

  E weekend. Bubulina si-a indeplinit misiunile gospodaresti pe ziua de azi (gatit, curatenie, etc). De-ale femeilor casatorite…J

Acum zic, ca orice om, ca o pauza nu strica. Ma asez comod pe canapea si butonez telecomanda . Constat rapid ca nu a fost o alegere inspirata. Scandaluri, televovele, cancan-uri, senzationaluri, ( SOC! SOC! SOC! ) , reclame si sex. Cat mai mult sex!!! Incepand de la violuri, pt ca nu exista stiri fara un viol, pana la fatuci dezbracate care danseaza lasciv in timp ce producatorii isi freaca mainile de bucuria rating-ului., oriunde as incerca sa schimb postul, doar asta e in prin plan. Nici folclorul nu mai e cea fost odata… Generatia mai tanara a chinuit si a modificat in asa fel frumosul costum national de nici acela nu a scapat de lama foarfecelui in disperarea si vanatoarea asta de public avid sa vada picioare cat mai dezgolite. 

Uneori, şi ziarele „serioase” lasă să se strecoare, în josul cate unei pagini marginale de divertisment, sau de „diverse”, cate o barfă, picanterii semnate anonim despre celebrităţi din sport, cinema, sau politică. De o vreme, procentul de tabloidizare a tuturor ziarelor şi a televiziunilor a atins cote alarmante. Fenomenul este simptomul unei primejdioase degradări sociale, morale şi intelectuale. Bunul gust şi buna cuviinţă sunt în comă.

  Daca acum zeci de ani parintii nostrii nu aveau ca surse de divertisment decat Radio Romania Actualitati si cateva posturi TV, si alea bine cenzurate si controlate, ne putem considera norocosi, datorita tehologiei avansate, insa nu sunt de acord cu parintii care isi lasa copilul liber sa aleaga si sa ramana nesupravegheat, datorita lipsei de timp, in fata  televizorului sau pe internet. In scopul acesta au fost si cateva campanii de atentionare pt acestia,  care sper ca le-au dat de gandit. Inventarul „culturii” autohtone a ajuns să semene a  groapă de gunoi. Violul, crima, accidentul, vedetele de carton,  sunt principalele subiecte abordate. 

  Renunt indata la televizor in favoarea calculatorului. Aici, fie ca esti cautator de saituri XXX, fie ca nu, pe unele pagini esti redirectionat fara voia ta in sfera acestor mizerii, in majoritate internationale. Asta ma duce cu gandul la faptul ca unele lucruri au fost scapate de sub control, duse pana la o exagerare nefireasca a lucrurilor.

  Ce sa mai spunem despre facebook? Auzisem de curand un nou slogan “ Daca n-ai facebook nu existi”. Atunci ma intreb daca mai ramane ceva personal, doar al nostru, intim? Unii isi posteaza acolo intreaga activitate a zilei, cand se trezesc, starile pe care le simt, adevarate sau nu, unde se afla, dramele din viata lor, iar unii, mai “destepti” usureaza munca politiei dand indicii despre ei sau ajung sa fie pradati de hoti anuntand ca pleaca in vacanta.. Nimic nu mai e secret in viata lor. Multi se intalnesc pe strada si nici nu se saluta, dar impartasesc cu acestia toata viata lor in mediul virtual.

Aceasta socializare e inteleasa gresit, totul se interpreteaza dupa bunul plac al fiecaruia. Insa fara sa realizeze, multi risca sa cada in penibil. Ajung tinta comentariilor rautacioase sau pe mana politiei. Motivul pt care cred ca informatiile oferite despre ei sunt interesante e fie plictiseala, fie lipsa de modestie, fie frustrarile personale, habar n-am.

   Ideea e ca poate e vremea sa deschidem putin ochii, sa avem mai multa grija la mediul virtual si ce inseamna termenul “prieten” in adevaratul sens al cuvantului. Poate exagerez putin, dar imi place sa fiu prevazatoare cu viata mea si sa incerc sa fiu de folos si altora, daca se poate.

Si in cazul in care nu ati inteles, iata ce ne spune Mircea Badea despre aceasta retea de socializare, in stilul sau caracteristic…J

NOSTALGIILE UNEI ELEVE

  Despre scoala, in ultimul timp, nu se aud tocmai lucruri bune. Teoria de la anatomie se practica acum prin toalete, sali de sport, lectiile de karate au loc intre elevi si profesori, absentele au devenit un must-have pt generatia actuala, orele de dirigentie exista, dar lipsesc cu desavarsire, iar despre ex. de balaureat ce sa mai spunem? Din punctul meu de vedere reprezinta oglinda a 4 ani pierduti, a parintilor inconstienti sau inexistenti in viata copilului lor. Nici imaginea elevului nu mai e cea pe care o stim cu totii si cu care ne mandream. Elevele de acum se imbraca sumar pt a-si etala formele, in fustite scurte, cu tunsori si frizuri “cat mai trendy”, machiate ca o sorcova, iar baietii, pt a nu fi mai prejos apar tatuati, pensati, impodobiti cu tinte si blugi rupti, in incercarea de “a fi cool”.

Şi nu eşti şmecher îndeajuns dacă îţi lipseşte mobilul. E de dorit să fie unul de 9, 10 milioane, cu mp3, radio, căşti şi toate accesoriile.

  Diferenta dintre scoala de acum si cea de altadata (  nu de mult trecuta ) se simte, se vede, e colosala! Interesul pt invatat aproape nu mai exista, societatea e alta, tot timpul in schimbare, tehnologia, internetul, televizorul, toti factorii acestia au condus la schimbarea perceptiei fata de scoala, ce a dus direct si sigur la ingrosarea randului somerilor.

  Toate aceste elemente negative ma duc cu gandul la anii mei de scoala. Unde au disparut mirosul de cerneala din clasa, uniforma frumos calcata si pamponasele de la urechi? 

  Imi este dor de scoala adevarata, unde seriozitatea, implicarea si pasiunea cadrelor didactice duceau la elevi olimpici si la oameni care pe mai departe isi construiau cariere solide de pe urma anilor de scoala..Cei care se faceau remarcati prin rezultatele lor ajungeau chiar la panoul de onoare al scolii, o mandrie pt profesorii de acolo, ce nu conteneau sa-i laude si sa-i dea exemplu.

Pana la urma, cei mai frumosi ani din viata acolo ni-i petrecem, pe bancile scolii…

Imi amintesc cu cata emotie ii treceam pragul, la fiecare inceput de an, dupa lunga vacanta de vara. In primele zile, tarzii de toamna, asteptand cuminti venirea manualelor, povesteam colegilor amintiri din vacanta petrecuta la bunici, iar in pauze alergam nebuni prin curtea scolii, pana sunetul clopotelului ne vestea inceperea orelor. Sfarsitul anului venea pt mine cu batai ale inimii pe care le auzeam in ureche, cand la careu, in curtea scolii, se strigau numele premiantilor si eram felicitati pe rand, primind o coronita, o diploma si o carte, si astfel am ajuns la o mica colectie de carti primite, de ordin sentimental mai mult, pe care le pastrez si astazi in biblioteca.

   Acum, dupa atatia ani, pe fiecare dintre noi, elevii, destinul ne-a purtat in toate colturile lumii, in cautarea fericirii si implinirii, iar profesorii, mentorii nostrii, sunt acum pensionari, batrani sau plecati in alta lume. In toata activitatea lor de dascali ne-au indrumat, ne-au sprijinit asa cum au stiut ei mai bine, incercand sa faca din noi oameni “de soi” pentru  societatea in care traim.

  O parte din colegii mei sunt acum parinti. Ei sunt norocosii ce vor retrai aceste emotii, inca de cand isi vor pregati prichindelul, cumparandu-i rechizite, acuarele, ghiozdan, caiete, flori pt invatatoare, si tot ei vor asista la scrierea primelor litere din alfabet, la primele lucrari, note, serbari, etc.

  Si mai ales atunci cand copilul lor va pasi sfios catre scoala unde va petrece urmatorii ani din viata, ca parinte, singurul lucru pe care si-l doresc este ca viitorul sa le ofere alte sanse, prin prisma acestei institutii ce are rolul de a-i  pregati pt viata.

  Nu stiu ce legi vor urma sau incotro ne indreptam, cert e ca o schimbare e necesara privind sistemul de invatamant. Ceva care sa ne faca din nou sa credem vorba aceea ca SCOALA TE FACE MARE, care sa-ti dea satisfactia coatelor tocite, teancului de caiete scrise si minelor de pix consumate. Pentru ca diploma obtinuta sa nu mai zaca uitata prin sertare, in timp ce noi suntem injositi pe salarii mizere sau someri, fara o directie in viata…

ACTOR IN FILMUL VIETII

De cate ori nu vi s-a intamplat ca in momentele voastre de liniste sa plecati cu gandul departe, in trecut, sa rememorati ca si cand totul a fost ieri, momentele voastre bune si mai putin bune? Momente cand poate ati ras cu gura pana la urechi sau momente cand perna devenea un lac de lacrimi?

  Unii au povesti fascinante de viata, pline de invataminte pt cei ce le asculta, iar altii isi duc viata in tacere, introvertiti si singuri. Nu stiu cum e mai bine sa fii, exista pareri si de o parte si de cealalta, insa pot spune despre mine ca sunt ca o carte deschisa.

 Ii multumesc lui Dumnezeu pt viata mea mea, asa cum a fost, pt ca experientele din trecut m-au ajutat sa devin omul care sunt azi.

  Insa cum ar arata personajul principal, daca as juca filmul vietii mele? Mi-e destul de greu sa conturez o personalitate acelei mogaldeti de om pt ca sunt obijnuita sa observ si sa-i caracterizez pe ceilalti…E putin ciudat pt ca aici e vorba de mine si nu pot fi obiectiva.

Filmul incepe in toamna anului 1986, Sunt intaiul  copil, nascut intr-o familie modesta, de oameni simpli, cu frica lui D-zeu. Pe atunci tatal meu era lacatus mecanic iar mama casnica.

Copilaria a fost una obisnuita, dar nepretuita pt mine, atat prin continutul ei, plin de amintiri, cat mai ales ca si durata.. La varsta de 12 ani, cea care mi-a dat viata, chinuita de o bola grea, a parasit acesta lume. A urmat o perioada dificila pt familia mea, timp in care tata ( Sfantul meu pe acest pamant ) a facut eforturi deosebite ca noi, cele 3 fete, macinate de dorul mamei,  sa traversam acesta perioada cat mai usor.

 Anii au trecut, fetita aceea mica, timida, cu ochi verzi , compatimita de unii pt trecutul dureros, incurajata de familie, are astazi un trecut de care nu ii este rusine, fara compromisuri majore.

  E o persoana echilibrata, iubita, sustinuta de un om care pt voi poate nu reprezinta nimic, insa pt mine este totul. M-a invatat ce este iubirea, m-a invatat sa zambesc, sa cred in mine, mi-a sters lacrimile si mi-a redat increderea ca viata e frumoasa. Cred adanc si sincer in iubirea noastra si zi de zi destinul imi arata ca am intalnit fericirea.

Acum ma consider o tanara implinita, gasindu-mi linistea langa omul potrivit. Soarele, oricât de mare ar fi, oricât de puternic, oricât de fierbinte, lumina sa nu va fi niciodată deplină fără zâmbetul său. . Atunci când zâmbește, ochii îi strălucesc. Este un înger, o adevărată minune! Prin zâmbet, mi-a cucerit sufletul definitiv. Am știut din prima clipă, din momentul primei priviri, că este special. M-am îndrăgostit atunci iremediabil! De EL și numai de EL !
Acum, cu amintirea acelei zile în gand, socotesc că poate suferințele mele au avut un scop. Acela de a mă învăța să apreciez simplitatea, respectul, grija, dragostea. Acum pot iubi! Și o fac fără reținere, cu cea mai mare plăcere, din tot sufletul! Iubesc și sunt iubita! Și sunt cea mai fericita femeie din lume!

  In rest, sunt un om ca toti ceilalţi. Un om cu vise, cu frământări, regrete... sunt un om imperfect, care visează la o lume perfectă, chiar daca pt ceilalti pare a fi ceva imposibil.

 Există o singură fortă în tot Universul, care mă poate îngenunchea  - forta divina. 

  

Îmi plac lucrurile simple. Nu suport imitaţiile, prostul gust şi vulgaritatea. Nu concep viaţa fără familie, fara muzică, fără cărţi, fără iertare, prietenie, fără amintiri frumoase si armonie.

Sunt un om sensibil. Mă emoționez ușor, plâng când simt nevoia și râd destul de mult. Mă apropii mult de oameni și locuri; tocmai de aceea îmi vine foarte greu să plec, să renunț la oameni pe care-i iubesc și la locuri care-mi devin dragi. Cred că acesta este și motivul pentru care urăsc despărțirile, de orice fel ar fi ele.

Îmi plac oamenii calzi, oamenii care știu să respecte, oamenii sinceri care aduc în viața celorlalți lucruri frumoase și de folos. Nu îmi plac în schimb persoanele care vorbesc urât, care bârfesc și critică pe ceilalți după cele mai neînsemnate lucruri. Față de ei prefer să păstrez distanța.
Dupa toate furtunile din viata mea, in sfarsit am reusit sa-mi recap optimismul. De multe ori vreau să cred că tot răul se va îndrepta și că orice greutate primită îmi este oferită de D-zeu, iar El știe bine că îi pot face față atâta timp cât mi-a pus-o în cale. Ambitia de a le infrunta pe toate nu-mi lipseste, mai ales ca am un sprijin si stiu ce vreau de la viata.

Ma straduiesc, cat pot de mult sa nu deranjez pe nimeni, ba din contra, sa ajut daca e posibil, macar cu prezenta sau un sfat la nevoie.

Nu sunt omul perfect, nu voi fi niciodată și nici nu aș vrea să fiu. Pentru că tocmai imperfecțiunile ne fac speciali, nu-i așa? :)

  Acum privind spre viitor, nu pot decat sa astept sa mi se intample si lucruri bune, sa schimb firul povestii care incepuse ca o drama intr-un happy- end, ca asa e-n toate filmele…

Am căzut, m-am ridicat

Am căzut de multe ori dar tu m-ai ridicat
Credeam că sunt imuna la orice păcat.
Dormeam un somn adînc, coșmar adevărat
Tu m-ai trezit, lumina ta de mine m-a salvat.

Zăceam neputincioasa în gropi comune, neîngropata
Cu sufletul amanetat, vîndut pe-un biet păcat.
Și sugrumam în mine, dorințe arzătoare și firești
Dormeam și nu știam că tu exiști, că mă păzești.

Din valea plingerii de sine m-ai salvat, m-ai ridicat
Acum nu mai sunt oarba, lumina mi-ai redat.
Și cred în drumul meu, în soarta mea, în destin
Și-n sufletele ce-napoi mă strigă, să revin . 

Și rănile mi-ai vindecat, nu le mai simt deloc
Mi-ai luat durerea, sufletul mi-ai pus la loc .
Zăcea și el sfărmat pe undeva, într-un străfund
Nu mai aveam puterea să-l mai port, să-l mai înfrunt.

Azi visele nu mă mai sperie, le-am uitat de mult
În locul lor au apărut speranțe, că mai sunt .
Și că mai pot trăi și întâlni iubirea toată,
Și mă ridic, și plec la drum încă odată .

De asta te iubesc, că tu-mi ești fericirea,
Mi-ai alungat tristețea și mi-ai adus iubirea.
Și mă iubești, chiar și-n tristețea mea,
Cu mâna-ți caldă, tu mi-ai șters lacrima .

Al tău zâmbet mă încântă,
Orice greu parcă dispare.
Ma săruți mai lung, mai dulce,
Eu te strâng la piept mai tare.

Sunt doar o amintire grabnic scrisă
Pe-un colţ din ne'nţelesul infinit,
De-o fi să plec din viaţa-aceasta'nvinsă
Am fost..., azi nu mai sunt nimic.

Versuri : Fritz Constantin

TINERETE FARA BATRANETE

  Pentru inceput vom face o scurta incursiune in a religiei istorie, acolo la inceputuri, la originea omenirii, cand Dumnezeu a făcut trupul lui Adam din pământ, şi i-a suflat un suflet nemuritor, şi l-a pus în Raiul pământesc sau Paradis. Cat despre Eva, din coasta pe care o luase din Adam, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o langa el. 

 Aşa cum povesteşte Biblia, Adam şi Eva, ademeniţi de diavol, reprezentat sub forma unui şarpe, nu s-au supus lui Dumnezeu, mâncând din pomului cunoasterii binelui si raului, din care Dumnezeu le poruncise să nu mănânce. “Din toţi pomii din Rai poţi să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!”

 

Păcatul săvârşit de Adam şi Eva , numit păcat strămoşesc  s-a transmis ca o boală ereditară la fiii lor şi la toţi urmaşii lor. Au pierdut astfel nu numai viaţa divină, ci şi multe alte daruri pe care Dumnezeu le-a acordat lor : sfinţenia, curăţia , sănătatea,  fericirea, atât pentru ei, cât şi pentru urmaşii lor. De fapt, şi-au dat seama că nu se mai iubeau, că au devenit egoişti, că oboseau muncind, ca se îmbolnăveau, că îmbătrâneau şi mureau!

  Acum, analizand urmarile pacatului stramosesc,  poate nu sunt singura care se intreaba, dar ce s-ar fi intamplat daca acesta nu era savarsit? Si aici ma refer in primul rand la existenta nemuririi. Vreau sa fac cu voi un scurt exercitiu de imaginatie…

Intalnim peste tot, aproape zilnic clisee gen  “traieste clipa” , “viata e numai una” , “anii nu se intorc”  , “nu te încrede în ziua de mâine” , etc. Dar oare cum ar  daca am fi vesnic tineri?

  Clipa sa stea in loc, sa ai puterea de a visa cu ochii deschisi, sa nu ne doara nimic, sa  avem energie, sa fim frumosi, destepti, in ascensiune si sa putem face orice. Timpul sa nu-si puna amprenta pe chipul si trupul nostru, sa simtim toate bucuriile vietii, sa putem sa ne construim viata cum vrem,  masurand avantajele si dezavantajele fiecarei decizii. Sa putem sa urcam pe munte, sa alergam pe strada, sa cunoastem oameni, sa putem face orice sport, sa dansam, sa ne batem cu zapada, sa mancam, sa bem fara sa ne gandim ca ne-ar afecta cu ceva. Bineinteles, totul cu masura. 

  
Pentru mine tineretea nu inseamna nonconformism, iresponsabilitate, destrabalare, urcat pe mese, peripetii. s.a. m.d. A fi tanar pt mine inseamna pofta de viata, curaj, descoperire, bucurie, zambet, amintiri, iubire, optimism. Sunt curioasa daca sunteti de acord cu mine sau cum percepeti voi o viata nemuritoare…
  Si pt ca ador poeziile am decis sa inchei postarea cu cateva versuri pe care le-am cules pt voi despre preafrumoasa tinerete:

Tinereţe, leagăn dulce,
Care legeni omenirea,
Pân' la tine nu-mi ajunge
Nici condeiul, nici gândirea.

Cine te-a trăit odată,
Nimic n-are mai de preţ
Decât dulcea amintire

A trecutei tale vieţi.

Nu e grai să poată spune,
Nici condei să poată scrie,
Tinereţe, tinereţe,
Viaţa ta de poezie...

Viaţa ta – grădină sfântă ,

Cu flori mii, în mii de feţe,

E fermecător de dulce,
Tinereţe, tinereţe.

Tinerete tinerete,
Plina esti de frumusete.
Tu ai tinerete anii dulci,
Dar prea repede te duci.

Tinerete, tinerete,

Cate imnuri ti-as canta,
Daca pan’ la batranete 

Ai fi tot mereu asa:

Numai zel si harnicie, 

Flacara de tainic dor,
Cantec, zel si bucurie,

Numai soare fara nori..

PASTE FERICIT!

 

Cei care se razboiesc sa aduca pace, cei care se urasc sa stie sa iubeasca, iar cei bogati sa invete sa daruiasca. Nu doar de sarbatori, in fiecare zi. Acesta e farmecul unei vieti frumoase. Nu-mi ramane decat sa va doresc cu ocazia invierii Domnului cele patru taine divine: incredere, lumina, iubire, speranta. Un Paste Fericit!

             

Betia puterii

  Cu riscul de a supara pe unii, trebuie sa-mi vars naduful aici. Cum altfel decat scriind ce gandesc?

  De faptul ca nu suntem toti la fel stiam. Si aici ma refer in special d.p.d.v. intelectual. Si e si normal, cred. Nu suntem o tara numai de academicieni. Romania are nevoie si de vacari, si de ciobani, si de menajere, nu? Am dat un ex..:)

  E meritul fiecaruia sa obtina roadele noptilor nedormite, laude si implinire profesionala, daca norocul ii surade. Pt. ca intr-adevar e o munca si un sacrificiu sa renunti la orele de joaca ( pt ca de acolo incepe invatatul ) in favoarea studiului, printre mormane de carti, eseuri, formule si tabeluri. Pana aici, toate bune si frumoase. 

Ce nu am putut eu intelege in toata ecuatia asta sau unde vreau sa ajung e ca odata parcurse anumite etape, urcand pe scara profesionala, brusc se intampla ceva in mintea unor oameni. Si aici ma refer la functionari, parlamentari si toti ceilalti ce ne sfideaza zilnic din priviri. Se lasa furati de un sentiment de putere ce le schimba comportamentul fata de alte paturi sociale si ajung chiar sa obtina diverse lucruri sau beneficii prin metode ilegale. Dar pana acolo e drum lung si toti acestia vor plati cadva pt faptele lor.

  Personal ce ma deranjeaza la acestia e Sindromul Hubris (cum il numesc specialistii ) sau altfel tradus, e acea atitudine superioara, evaziva, ignoranta, cu care suntem tratati, uitand parca de omenie, simplitate si modestie. Usor usor pierd contactul cu realitatea, cu nivelul de la care au plecat si nu le mai ajunge nimeni, asa cum se zice la noi in popor “ nici cu prajina la nas ”. 

Nu stiu sa existe leac mai bun pt acesta boala decat  “ caderea brusca din corcodus ”, la figurat vorbind. O alta zicala la noi in popor spune sa ai grija cum urci pe scara societatii ( pt ca nu e nimeni in zilele noastre nemuritor pe un scaun / functie ), caci la coborare vei intalni aceeasi oameni. Atunci va trebui sa inveti din nou sa dai buna ziua si sa le fi alaturi celorlalti, indiferent de pozitia profesionala. Numai ca s-ar putea sa nu fi privit cu ochi buni...

  Asa ca AVETI GRIJA si RAMANETI OAMENI!

Maestrul Arsinel in materialul de mai jos ne inveseleste putin, dar ne invata in acelasi timp sa ramanem modesti!!!

Alexandru Arsinel - Ce inseamna sa fii modest

Cea mai idioata reclama

Pana la urma avea dreptate Mircea Badea care spunea ca oriunde s-ar uita la TV apare Bahmuteanca care ne spune ori ca a divortat ori despre tigaia cu care darama muntii. Daca nu ma credeti priviti:

Despre astfel de reclame vreau sa va vorbesc.

Sunt multe reclame care sunt foaaaarte idioate sau sunt facute cu buget redus, dar este una care ma scoate din minti. Cea de la tigaia Dry Coker in care Adriana Bahmuteanu recomanda cumpararea lor. Dupa prima versiune interzisa de CNA ( de aici)   in care afirma, cu surle si trambite ca “De când folosesc tigaia Dry Cooker, simt că am mai multă energie", "parcă aş dărâma munţii cu tigaia Dry Cooker", "sunt în formă doar cu tigaia Dry Cooker", "Dry Cooker nu e o tigaie (...) e sănătatea copiilor mei", a revenit pe micile ecrane intr-un mod si mai penibil. Va las a urmariti spotul, dupa care vom analiza pe rand fiecare fraza din acesta reclama..

 

1. “Fluturasii in stomac nu se simt de la prea mult amor, fluturasii in stomac se simt de la mancarica buna, gatita in Dry Coker”.

  De faptul ca este indragostita lulea de noul iubit, dupa un trecut zbuciumat cu Silviu Prigoana cred ca stie toata lumea. Mai stim si ca are doi copii din aceasta casnicie, in care oricum fiind casatorita cu un miliardar din top 300 cu siguranta nu gatea ea. Poate doar bunica si bucatareasa.

  Ce m-a scos din sarite a fost faptul ca d-na Mirabela Dauer a fost inlocuita cu acesta duduie care face niste greseli astronomice, atat prin ceea ce afirma in reclama, prin faptul ca apare intr-un trening de casa si supercoafata, cat mai ales prin faptul ca se vrea a fi credibile toate balivernele spuse de ea. Pt ca publicul nu iarta, (cel putin eu!) si nu uita de propriile ei declaratii prin emisiuni, din timpul casniciei cu d-nul Prigoana in care spunea ca mananca slanina sau jumari cu ceapa, in toiul noptii, adica o cina foarte bogata in grasimi, dupa care intoarce foaia spunand ca de fapt ii place viata sanatoasa si alimentele gatite fara strop de ulei. 

Dar se pare ca acest lucru nu a fost un impediment ca producatorii tigaii anticolesterol, care practic promoveaza alimentatia sanatoasa, sa ii faca o astfel de oferta.

O strategie extreme de proasta, domnilor producatori. Mai bine ati vedea inregistrarile inainte de a pune promoter la un stil de viata sanatos tocmai persoane care nu adopta acest stil si este in fata reflectoarelor doar pt ca scandalul vinde.

  Si inca ceva. Am 26 de ani. Pana acum nu mi-a spus nimeni ca mancarea buna provoaca fluturasi..?! J

2. “Si mancarea asta buna se face numai in tigaia Dry Coker”

  Si aici nu am decat o intrebare: Ce sa inteleg, ca mancarurile bunicilor noastre care gateau in cuptoare de lut, pe plita,  pe pirostrii, nu erau gustoase, mamaliguta, porumbul copt, mancarea la ceaun???

 

Cea de-a doua doamna care apare in reclama e destul de in varsta, poate de aceesi varsta cu bunica mea…Oare pana acum a mancat 50–60 de ani o mancare care nu era gustoasa, doar pt ca nu exista Dry Coker???

Le invit pe stimabilele la toate festivalurile gastronomice din tara unde lumea se imbulzeste sa prinda o portie de fasolica sau cioba de peste la ceaun sau unde se fac mieii la protap, asta dupa ce le tin cateva ore bune fara mancare. Sa vedem, raman la aceesi parere ca “mancarea asta buna se face numai in tigaia Dry Coker” ?

3. “Daca n-ai Dry Coker nu esti gospodina.”

  Stati, nu aruncati cu bolovani, nu eu am spus asta!!! J

Asta m-a facut sa pun titlul de Cea mai idioata reclama!

Aceasta remarca a trezit in mine milioane de inversunari impotriva acestei….spuneti-i cum vreti, dar asa o jignire mai mincinoasa credeti-ma ca nu exista!

Ce ne facem noi, cele care nu avem tigaia minune si totusi primim laude la fiecare masa? Si fara sa innoate carnea sau legumele in ulei? Poate suntem subiective, ce-i drept, ca e munca noastra, dar totusi nici sotii nostrii sau musafirii nu ar fi golit farfuriile daca gateam oribil, fara gust sau erau pe pat de spital, ceea ce Slava Domnului, nu se intampla!

4. “E foarte foarte bine, nu mirosi a chiftele in pat, asta-i idea”
  Inainte de a-si achizitiona tigaia nu facea dus dupa pranz, cina sau cand gatea?

Se aseza in pat cu pijamaua mirosind a “chiftele” ???

Atunci o rog sa nu-i mai dea lectii de igiena amaratei de Ioana Tufar !!!

  Cineva priceput in ale marketingului mi-a spus odata ca producatorii reclamei mai bine s-ar apuca de goblenuri decat sa scoata asemenea idiotenii drept strategie de crestere a vanzarilor…Unde mai pui ca a fost si parodiata, in dulcele stil mioritic...:))) Filmuletul a fost completat cu alte momente video, din filme, alte reclame sau cu imagini de pe net, iar rezultatul este GENIAL.Va invit sa-l vedeti, sa va amuzati la fel de tare ca si mine:

 

P.S. – Si o ultima informatie. ”Forbes România” estimează că bugetul de publicitate TV pe care l-a cheltuit Studio Moderna (compania care promoveaza “minunea” de tigaie) în 2012 a fost de 7,5 milioane de euro!

Planuri si vise

  Inca de cand eram mica visez la ziua nuntii, o nunta de vis , cu porumbei albi care zboara la cer, unindu-mi destinul cu cel mai frumos si inteligent barbat din lume, iar eu, binenteles sa fiu in centrul atentiei, si totul foarte bine pus la punct. Nunta pt mine e puntea de legatura sfanta dintre el si ea, dintre 2 suflete pereche, 2 inimi ce traiesc una pentru cealalta...

 Ea presupune printre multe altele, mişcare continuă, zâmbete, paşi de dans, hore şi sârbe, flori şi sclipici aruncate în aer si o sedinta foto profesionala. Ziua nuntii este cea mai frumoasa si plina de emotii, din viata unui om; te freamata ganduri vesele sau triste, pareri de bine si de rau, fericire, multumire, impacare cu tine insuti, emotii legate de ce va fi, cum va fi urmatoarea etapa a vietii, alaturi de cel care-ti va fi alaturi...

  Devii femeie in plan social, in fata prietenilor, a rudelor si a altor oameni pe care ii inviti sa serbati impreuna acest eveniment. Pregatirea nuntii este foarte complexa si necesita multa munca si implicare. Dar care este pana la urma cel mai important lucru, ce trebuie sa fie perfect la nunta ta?

Nu sunt adepta firmelor organizatoare de nunti, oricat de profesionisti ar fi,  mi-ar placea sa-mi pun amprenta personal pe lucrururile care conteaza pt mine, care dau farmec unei nunti ca-n povesti. Lucrurile de care m-as ocupa si pe care le simt ca fiind elemente importante sunt:

- rochia perfecta;

- coafura + machiaj;

- trasura (pt ca asa simt fiind o zi speciala);

- verighete;

- porumbei;

- fantana de ciocolata;

- muzica pt toate gusturile;

- artificii;

- o destinatie de vis pt luna de miere.

  Sigur mai sunt multe altele de pus la punct, dar acestea sunt pt mine lucrurile cheie  care fac acest eveniment de neuitat.
Totul trebuie sa fie impecabil, dar pe langa acestea, pionul cel mai important al nuntii e mireasa. Mireasa este sufletul petrecerii, ea iti aduce noroc daca o vezi pe strada, este frumoasa, amuzanta, zglobie si toata lumea este cu ochii pe ea. Dar ce altceva o deosebeste pe mireasa de restul femeilor cochete care participa la petrecere, daca nu rochia? Intr-adevar, rochia aleasa, tip sirena sau  colorata, sau de un alb imaculat.. 

  Este unul din momentele in care pot imbraca ceva iesit din comun. Este momentul in care vreau sa-mi las invitatii cu gurile cascate, este ziua in care trebuie sa fiu cea mai frumoasa si este totodata momentul in care am de luat cea mai grea alegere, modelul rochiei de mireasa.

Acum vreau sa descriu pe rand toate elementele enumerate mai sus, din punctul meu de vedere, asa cum le vad eu si sper sa se implineasca:

ROCHIA DE MIREASA

  Inca nu m-am hotarat asupra unui model, urmaresc tot ce este in trend in materie de rochii de mireasa, culori, materiale, croieli, etc. Dupa multe vizualizari, deocamdata am decis ca modelul rochiei  sa arate  cam asa, desi e posibil sa-mi schimb opiniile:

                                         

COAFURA + MACHIAJ

  Ziua nuntii este un moment unic, cand fiecare mireasa doreste sa fie cea mai frumoasa, cea mai fermecatoare, sa se simta cu adevarat ca intr-o poveste. Trebuie sa ne punem inainte de toate pe noi in valoare, frumusetea noastra. Probabil ca un machiaj impecabil se obtine doar prin apelarea la un make-up artist, lucru pe care e posibil sa-l fac si eu. Un mic rasfat pt cea mai speciala zi cred ca il meritam, mai ales ca ne ajuta sa fim frumose si deosebite.

O idée de coafura ar fi acesta, desi ma repet, nimic “nu e batut in cuie” in sensul ca e posibil sa ma razgandesc in momentul in care vad altceva interesant si mai potrivit evenimentului.

TRASURA CU CAI

  E o zi cu totul speciala la care orice femeie se gandeste inca de copil. Cred ca e singurul lucru la care am ramas constanta, vreau ca drumul pana la biserica sa se faca cu trasura din care vor cobori mirii.

Stiu ca multe cupluri  aleg o limuzina. Dorindu-mi ceva special, in ziua nuntii voi apela la acest mijloc de transport. E un detaliu ce te duce cu gandul la basme si povesti cu printese, urmand a ma bucura de confortul limuzinei cu alta ocazie. 

VERIGHETE

   Verigheta reprezinta simbolul iubirii vesnice. Dincolo de valoarea sentimentala, poate avea si o valoare financiara mai mica sau mai mare in functie de material, gramaj, model sau alte aplicatii de pietre. Pornind de la modelul clasic, simplu, in zilele noastre modelele verighetelor s-au diversificat, facand astfel alegerea uneori mai dificila sau mai usoara in functie de bugetul alocat . Personal ador acest model :

PS  - E o bijuterie discreta ce o voi purta intreaga viata si de aceea imi doresc un model cat mai nou, sa dainuie in timp nu doar ca valoare sentimentala.

PORUMBEI LA NUNTA

  Un moment important pentru ceremonia religioasa este, cand la iesirea din Biserica va intampina porumbeii, iar in acelasi timp sunt eliberati spre cer.
 Porumbeii simbolizeaza puritatea, fidelitatea si iubirea, trei calitati pe care se bazeaza casnicia. Porumbeii albi reprezinta binecuvantarea unui nou inceput, frumusetea si simbolistica lor fiind asociata ceremoniilor de nunta dar si altor evenimente.
 Lansarea porumbeilor este un moment special si plin de semnificatii, creator de amintiri de neuitat pentru intreaga viata precum si un mijloc original de a transmite un mesaj special de pace si dragoste.             

FANTANA DE CIOCOLATA

  Sunt o maaaare iubitoare de ciocolata, iar pentru nunta e o varianta eleganta de intampinare a invitatilor in incapererea unde va avea loc distractia si de indulcire pe tot parcursul nuntii. Va fi cu siguranta o piesa de senzatie ce nu va fi ocolita mai ales de copii invitatilor.

 

MUZICA

   Suntem romani, iubesc nuntile traditionale cu specific romanesc si e normal sa nu fac exceptie aici, ca si la meniu. Nicaieri in lume nuntile nu sunt mai adevarate ca la noi, la romani. Voi respecta toate obiceiurile noastre pt ca asta ne identifica ca si natie si in felul acesta ma distrez cel mai bine. Nu vor lipsi horele, sarbele, traditiile legate de lautari, nasi, impodobitul si despodobitul miresei, iar ca interpret preferat in materie de muzica de petreceri si nunti locul I e ocupat in sufletul meu de Nicu Paleru, pe muzica caruia am dansat si la nuntile prietenilor, dar nu vor lipsi nici bluzz-urile celebre care vor da startul distractiei.

  Colaj BLUZURi CELEBRE created by Dj TURBO - BLUZURi CELEBRE

ARTIFICII

  Reprezinta momentul festiv al nuntii, e un lucru care marcheaza importanta evenimentul ce are loc in ziua alesa. Sunt mult mai vizibile noaptea cand spectacolul de pe cer e privit de intreaga familie ce se bucura pt inceputul in viata a celor doi miri.

LUNA DE MIERE

  Asa cum spuneam si aici, Corfu reprezinta destinatia perfecta pt tinerii casatoriti.Va fi o amintire de neuitat. Corfu are istorie, cultura, atractii turistice deosebite, plaje, vegetatie bogata, cu cactusi, palmieri, maslini..

Corfu este piatra pretioasa a Greciei, nu degeaba i se spune "insula de smarald". Este locul unde legenda si mitul alcatuiesc un paradis.

*Toate elementele descrise aici sper ca nu vor ramane doar planuri sau idei pe hartie, desi niciodata socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ, in sensul ca au existat mai multe tentative de organizare sortite esecului din mai multe cauze. Sa speram ca totul va fi bine si toate dorintele mele vor deveni realitate.