Absent motivat … sau nu ??

  Stiu ca am lipsit o perioada de pe blog. Nu, nu am renuntat la placerea de a scrie, doar ca lipsa de inspiratie, lucrurile marunte, neinsemnate si rutina in care am intrat m-au facut sa stau departe de blog si nici nu am vrut sa scriu nimicuri, banalitati, asa cum citesc pe alte bloguri, doar de dragul de a scrie. Nu sunt acest tip de blogger, cel putin din respect pt cititori, multi sau putini, indiferent de nr acestora, motivul pt care revin consider ca nu trebuie sa fie acela de a-i plictisi, informandu-i despre produsele achizitionate sau alte lucruri fara esenta.

Cineva mi-a zis acum catva timp ca scriu intr-o nota negativa si randurile mele nu fac cititorii decat sa reflecte asupra necazurilor, in defavoarea lucrururilor pozitive, ori sa-i indeparteze. M-am tot gandit sa iau in calcul acest sfat, cu toate ca si framantarile, micile suparari ale sufletului trezesc in mine cateodata o nevoie de a ma descarca prin scris.

In acesta perioada nu s-a intamplat nimic extraordinar, in afara faptului ca rugaciunile mele au fost ascultate, in prezent avand un loc de munca ce consider ca ma reprezinta. Stresul si noptile albe din acesta cauza s-au sfarsit, dupa o perioada plina de griji, in care credeam ca nu imi voi mai gasi locul pe piata muncii, saraca in oferte care sa merite efortul, dorinta de implicare, intentia de a face ceva in favoarea firmei, dar si a noastra personala, iata ca asa cum se spune ca “orice buruiana are umbra sa” , zicala aceasta se aplica si in viata profesionala. Niciodata un angajat care va face un compromis profesional, prestand o activitate necorespunzatoare pregatirii scolare, profesionale sau fizice nu va avea mari rezultate.

Asa cum nu prea poti vedea un absolvent de 3 facultati prestand rolul unei menajere (poate doar acasa :) ), sau un tanar slabut efectuand munci grele, carand saci, sau cealalta extrema, a unui analfabet in fruntea unei companii de succes (desi exista exceptii  si zilele in care traim o confirma) , in clipa de fata imi continui munca in vanzari, imbinand utilul cu placutul, la un magazin de muzica, unde moralul e totdeauna sus datorita acordurilor sale ce inveseleste si  cel mai trist om.

Aceasta poate fi realizarea cea mai insemnata, petrecuta in perioada in care am absentat de pe blog, rutina zilnica in care drumul munca – casa s-a instaurat, oboseala care isi spune cuvantul si lipsa de inspiratie fiind motivele pt care am lipsit. Acea liniste interioara de a fi util societatii, familiei, aducandu-mi aportul financiar, ocupand un post pe piata muncii au venit de la sine si in continuare voi frecventa blogul ori de cate ori voi simti in mine izvorul inspiratiei ce-mi dicteaza randurile pe care acum le cititi. Raman fidela blogului asa cum sper sa o faceti si voi.