DUMNEZEU EXISTA!

  Nu sunt un crestin practicant, am si eu pacatele mele ca orice om, pe care le regret si uneori involuntar le fac, dar NICIODATA nu m-am indoit ca El nu ar exista!

Dar se intampla in aceasta viata sa trecem cu totii prin perioade grele de necazuri, suferinta, boli sau asteptari ce nu se intampla. Si atunci primul gand ce ne vine in minte e : ”Of, Doamne…! ” Putini isi pastreaza in suflet credinta curata ca D-ZEU nu i-a uitat si ca are grija de fiecare.

Pe unii dintre noi viata ne inraieste, astfel incat ajungem sa adoptam un limbaj vulgar, sa credem ca raul facut cuiva nu se intoarce impotriva noastra, sa nu credem in minuni si in Biserica, sa incercam “mici diversiuni” neortodoxe de frica zilei de maine, sa refuzam pur si simplu sa ne lasam in mainile Lui, asteptand zile mai bune.

Insa nu stiu cum se face, pe mine personal, ori de cate ori am fost la ananghie, fara speranta, D-ZEU a trimis in calea mea scaparea de care aveam nevoie. Mi-a deschis ochii sa privesc inainte, pt ca cu totii acolo sus avem scrisa o traiectorie a vietii pe care El o dirijeaza. Important e sa sesizam mana care ne indruma catre cele mai bune decizii in viata, care ne ajuta sa iesim cu bine dintr-o situatie.

Un telefon primit atunci cand trebuie, secunda care face diferenta dintre viata si moarte la volan, decizia de a nu urca in avionul ce peste cateva ore auzim ca s-a prabusit, un interviu a carui raspuns afirmativ a fost mult asteptat, gasirea donatorului potrivit pt operatia decisiva vietii, rodul iubirii-copilul, atunci cand rosteste cuvantul “mama”, hrana ce ne-o procuram din roadele pamantului, toate acestea si multe altele sunt lucrarile lui D-ZEU printre noi. Pentru unii  ele pot fi coincidente, pentru mine sunt semne clare ale puterii lui Dumnezeu.

Nici nu stim cat de minunata este viata noastra si cate intamplari miraculoase trec  uneori neobservate, nebagate in seama, din jurul nostru. Insa, indiferent cat de atei am fi, e imposibil sa nu vezi si sa nu simti pe propria piele o schimbare a modului de perceptie, atunci cand vezi ca o icoana plange, ca moastele pe care le-ai atins ti-au adus linistea interioara, ca rabdarea ta nu a fost in zadar, atunci cand lacrimi fierbinti iti brazdau obrazul.

Dar cel mai important, niciodata sa nu uitam sa multumim pt zilele ce ne sunt date, o adevarata sansa de a ne construi palate in ceruri pt faptele noastre. Parintele Arsenie Boca intr-un interviu dat Revistei AS zicea asa:

“ -Dumnezeu lucreaza in vietile noastre continuu dar noi nu bagam de seama, de cele mai multe ori, caile si persoanele prin care Tatal face acest lucru spre binele nostru , intotdeauna spre bine caci El singur cunoaste fara gres trebuintele noastre. Micile minuni adeseori trec neobservate oamenii avand tendinta sa considere ca este meritul lor in intregime atunci cand izbandesc intr-o problema oarecare din viata lor. Abia atunci cand mari si neasteptate lucruri se intampla, chiar si acei mai putin inclinati sa creada in minuni dumnezeiesti vor recunoaste natura deosebita a celor petrecute.
O natura aparte, necunoscuta , uimitoare…”

Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu.