Noaptea insomniilor mele

  La ora la care scriu acum aceasta postare, probabil multi dintre voi, istoviti dupa o zi grea, sunteti cufundati in patul vostru confortabil, in lumea viselor, lucru de altfel cat se poate de normal, dar pe care nu as putea sa spun ca il imparasesc si eu acum. Se intampla uneori, in special in ultima perioada ca ziua sa se trasforme in noapte si invers, pt ca atunci cand tot omul se retrage in patul sau pt cateva ore de odihna, nu acealasi lucru mi se intampla si mie, invadandu-ma in acele clipe milioane de ganduri, griji…

Asa cum se spune, ca noaptea e sfetnic bun, in linistea aceea cand doar greierii si cate un caine comunitar isi face simtita prezenta prin latratul sau,  ma apuc sa fac retrospective zilei,  a ultimei perioade petrecute, cu bune si cu rele si a planurilor pt perioada imediat urmatoare. Poate ma repet, dar sentimentul de inutilitate pe care mi-l da lipsa unui loc de munca a devenit unul din motivele noptilor albe.

Dincolo de toate sfaturile citite pe internet, prin reviste, in care suntem sfatuiti sa fim optimisti, sa vedem aceasta perioada ca fiind una benefica, de odihna trupeasca si sufleteasca, o pauza in care sa facem lucruri frumoase pe care in mod obisnuit nu am fi avut timpul sau dispozitia necesara dupa 8-10 ore de munca, eu personal ma simt aproape de pragul depresiei.

Dupa ce am butonat telecomanda in cautarea unui post, unei emisiuni sau film interesant, tot internetul si blogul e cel ce ma salveaza, ajutandu-ma sa descriu starea de acum, poate, poate, scap de ea impartasind cu voi framantarile mele.

Nu pot sa zic ca nu fac nimic in aceasta perioada, in acest sens, imi place foarte mult sa fiu la zi cu tot ce e nou, citesc presa, intru pe diverse forumuri unde constat ca nu sunt singura in aceasta situatie, vizualizez anunturile de angajare postate pe suport print sau online, trimit CV-uri, mi se mai intampla sa merg si la interviuri, dar constat cu dezamagire ca de multe ori angajatorii sunt in cautare de naivi, creduli si buni de munca non-stop, fara obligatii (gen copii, sot) si dispusi sa presteze cat se poate de mult cantitativ si calitativ doar in avantajul lor.

Uneori ma intreb in ce tara traim si unde se va ajunge???

Poate nu am mastere si doctorate, dar unor…agenti economici in Romania zilelor noastre (sper ca se intelege revolta si abtinerea mea de la jigniri) li se pare absurd sa-ti pretuiesti munca si sa “ai tupeul” de a cere drepturile tale muncite in timpul programului, timp in care profitul lui trebuie sa fie cat mai mare, iar drepturile tale= O.

Pe de alta parte, aceste insomnii au si o parte buna, zic eu. Daca in timpul zilei ne focusam atentia pe treburile zilnice, gospodaresti intr-o casa, linistea noptii e un moment bun de reflectat, de eliminat variante neroditoare pana acum, urmand ca de maine sa fim mai buni, asa cum se spune despre suturile in fund ca reprezinta un pas inainte!

Acest lucru il fac zilnic aproape, incerc toate posibilitatile legale si morale de a obtine un loc de munca, de a-mi gasi drumul pe acesta piata a muncii, detin conturi pe site-urile de recrutare online, incerc sa nu las nimic sa-mi scape, sunt receptiva la tot ce ma inconjoara si constienta de ceea ce pot oferi eu prin prisma studiilor si experientei anterioare, dar totusi nu pot intra “in gura lupului” cum se spune, oferindu-mi serviciile pt un simplu multumesc sau poate nici atat.

Viitorul apropiat suna sumbru, si nu doar pt mine, avand in vedere rata somajului + persoanele care nu se afla in evidentele AJOFM -  si acestia destul de multi, situatia economica dezastruoasa in care traim cu totii, dar incerc sa fiu vesela si o buna sustinatoare pt un sot iubitor ce se lupta pt binele familiei, incercand sa nu ne lipseasca nimic…