Cand ceata care insoteste drumul vietii devine mai intensa ca oricand, laptoasa parca, de-ti pare ca nu se poate mai mult, incerc sa-mi adun puterile strangand in pumn nor cu nor, tixindu-i ca pe o vata in saci bine legati si aruncati in pivnitele memoriei, doar oi prinde si eu o farama de senin …
vineri, 6 iulie 2012
In asteptarea soarelui…
Cand ceata care insoteste drumul vietii devine mai intensa ca oricand, laptoasa parca, de-ti pare ca nu se poate mai mult, incerc sa-mi adun puterile strangand in pumn nor cu nor, tixindu-i ca pe o vata in saci bine legati si aruncati in pivnitele memoriei, doar oi prinde si eu o farama de senin …
Gandurile mele, atat de schimbatoare pe zi ce trece se retrag incet, asteptand zile mai bune, de liniste sufleteasca dupa bucata de vreme ce tocmai a trecut. Cred că am încetat să trăiesc şi acum pur şi simplu supravieţuiesc. Dar asta nu prea îmi convine, sinceră să fiu. Aştept momentele fabuloase pe care le traiam acum ceva vreme, deşi sunt convinsă că eu trebuie să le fac să se întâmple din nou. Şi apasarea m-a cuprins fără preaviz sau avertizare, încet, lin, suficient cât să mă tolănesc şi să-mi fie din ce în ce mai greu să mă ridic, să mă motivez.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
PAREREA TA ?