DESPRE LUCRURI MARUNTE

  Toti ne plangem de lipsa timpului, parca cateodata ne dorim ca ziua sa aiba 30-40 de ore sau poate mai mult. In goana asta nebuna dupa realizari, planuri, sedinte, intalniri, rapoarte  uitam sa acordam atentie lucrurilor marunte ce ne fac ziua mai frumoasa sau ne aduc zambetul pe buze. Prin fata ochilor se perinda oameni si locuri pe care, focusati fiind pt supavietuire si incercuirea prioritatilor din agenda nu ne mai bucuram ca altadata de ele. Zambetul unui copil, o imbratisare calda a unui prieten drag, melodia preferata, natura cu minunile ei, un film bun vazut in familie, o raza de soare ce ne mangaie obrajii in diminetile de vara, un rasfat culinar ori la salonul de masaj, o plimbare cu persoana iubita, toate acestea au ajuns undeva pe planul doi.Ne complicam viata, ne inconjuram de stress atat la locul de munca cat si in mijloacele de transport in comun, lasam grijile cotidiene sa ne sufoce si poate uneori lucram suplimentar si acasa, pana la ore tarzii in fata laptopului, totul pt ca ni se pare ca niciodata nu avem suficient si nu ne permitem macar pret de cateva momente sa respiram fara grija zilei de maine.

Nu stiu cum sunteti voi, dar pe mine asa ma apuca cateodata o dorinta de evadare, undeva departe unde lumea sa functioneze dupa alte reguli si principii, unde sa nu intalnesti egoism si priviri rautacioase la fiecare pas, unde valorile sa nu fi fost rastalmacite si sa avem exemple de oameni de la care sa invatam.

Dar cred totusi ca atunci cand vom retrai aceste nimicuri care le facem inconstient si le vom pretui mai mult, atunci vom simti cat de tare ne iubeste D-zeu, lasandu-ne darul zamislirii de prunci pe asta lume, lasandu-ne o familie iubitoare, soarele care ne vesteste inca o zi din viata, bunatatile pamantului pt sufletul nostru, de ce oare nu realizam cat de bogati suntem?

De ce crezi ca am venit pe Pamant? Sa ne chinuim sa strangem cat mai mult, ca si cand regula jocului este sa acumulam puncte, in functie de cat AVEM? Ca si cand, la final, castigam jocul doar daca am acumulat aceste puncte? Nu ar fi cam mic jocul asta? Nu ar fi prea mic scopul venirii noastre aici? Oare toate trofeele materiale nu reprezinta anestezicul, drogul, care ne tine adormiti, livrandu-ne iluzii una dupa alta si tinandu-ne departe de esenta? Pentru ca alergatura dupa “siguranta” si “stabilitate”, competitia si ambitiile nu sunt decat niste iluzii. Si e ca si cand suntem tranchilizati cu totii. Si traim numai in concediu. Unii nici atunci.M-am intrebat de ce unii oameni isi regasesc entuziasmul si bucuria de viata numai in concediu, sau cand acesta se apropie. De ce isi rezuma viata doar la aceasta bucurie? Poate pentru ca doar atunci arunca “gunoiul” din minte, ies din iluzia materialului, nu mai sunt setati pe acumulare…Dar nu e cam putin, nu e cam marunt jocul asta numit viata? Daca ne intoarcem la starea de copil, si macar astazi sa ne privim viata ca pe o vacanta, ca pe un dar, cum ar fi? Sa luam acest dar din coltul in care l-am aruncat, sa-l stergem de praf, sa-i desfacem  ambalajul, sa luam bucuria, iubirea, recunostinta, compasiunea, curajul, puterea, creativitatea! Astia suntem noi, aceste daruri sunt ale noastre, acestea sunt “uneltele” cu care am venit sa ne jucam si pe care le tot cautam  peste tot, abulic! Macar azi sa traim ca si cand am fi in vacanta! Si sa ne bucuram de viata.Unde mai pui ca e si weekend? Aveti grija de voi.