Medicina zilelor noastre

Te-ai imbolnavit brusc si ai fost nevoit sã te duci la spital în loc sã te tratezi singur? 
Ei bine, s-ar putea sa nu fie cea mai inteleapta decizie.Ca sã scapi viu dintr-un spital românesc, îti trebuie nu doar noroc de jucãtor rusnac de ruletã, ci si un pic de scoalã a vietii. Asa cã ia aici si citeste, cat încã mai vezi cu ochiul liber cateva sfaturi practice culese de pe patul de suferintã! 

1. Spaga

Tehnica înfiptului la buzunarul de la halat e primul lucru care îti asigurã supravietuirea.
E o miscare pe care trebuie s-o exersezi dinainte, dacã vrei sã-ti iasã din prima si sã nu bagi banii pe lîngã.
“Palmat” se cheamã tehnica si e împrumutatã din practicile hotilor de portofele, care lucreazã fin, fãrã sã atingã haina în buzunarul cãreia îsi strecoarã mîna. Diferenta e cã ei scot, pe cînd tu bagi.
Decisivã e aici miscarea de învãluire, felul discret în care te apropii de obiectiv, îl tintesti cu coada ochiului, palmezi suma cu degetul mare si profiti de cele cîteva secunde în care victima îti indicã buzunarul corect printr-o usoarã mlãdiere a coapsei. Introduci, apoi retragi mana discret. Atentie: nu te uita niciodatã fix la buzunar. E semn de proastã crestere si poate genera suspiciuni.

 
2.Cearsafurile

Singura chestie care lipseste de pe un cearsaf de spital românesc e “Ghitzã was here” scris cu carioca. În rest, gãsesti de toate: singe închegat (care nici mãcar nu e al tãu), pete zgrunturoase de apret turnat cu cãldarea în cazanul în care s-au fiert albiturile si care te mai si zgîrie, pete de tot felul (ulei de motor de la un fost mecanic auto decedat, internat înaintea ta!!!)
A doua chestie e cã cearsaful de spital e conceput, de regulã, pentru bolnavi pigmei, asa cã, oricît te-ai strãdui, n-o sã reusesti în veci sã ai cearsaf pe tot patul.Alege sã ai sub picioare, nu de alta, dar dacã stai fãrã ciorapi risti sã te pricopsesti cu o micozã pe viatã de la saltea.

 
3. WC-urile si, mai ales, dusul

 
Ideal ar fi sã-ti propui ca pe perioada internãrii sã nu mergi la toaleta si sã nu te speli. Au fost cazuri de pacienti cãrora le-a iesit! Dar ei au fost exceptii.
Prin urmare, e absolut necesar sã dispui de folii de unicã folosintã, pentru colac (mã rog, dacã existã colac). Cu cat aveti mai multe, cu atat mai bine, cãci puteti face oricand afaceri cu ele printre colegii de salon. Se vor vinde ca painea caldã.
Cu dusul e mai greu, fiindcã sunt ori încuiate, ori stricate, ori tre’ sã-l stii pe directorul spitalului sau pe ministrul Sãnãtãtii ca sã ai acces la ele. Recomandarea mea : faceti dus cu servetelele umede.

 
4.Asistentele & Reanimarea

 
Douã lucruri sunt aici esentiale. În primul rînd, înainte de a te interna, încearcã sã ai cît mai multe bancnote de 50 si 10 lei. Asistentele sunt niste tonomate care nu dau rest. Acum sã nu te astepti sã si facã ceva pentru banii ãstia sau mãcar sã zambeascã. In nici un caz! Ei reprezintã un fel de taxã de protectie; dai banu’ ca sã nu te omoare cînd îti fac o injectie, ca
sã-ti nimereascã vena din prima cînd îti iau sînge, ca sã nu te sugrume cu garoul.
În cazul în care ajungeti la reanimare si trebuie sã vã umezeascã cineva buzele cu apã: asigurati-vã cã asistenta cãreia îi dati taxa (aproximativ 100 ron! ) nu iese din turã fix cînd iesiti voi din operatie. Nu pentru cã arunci cu banii degeaba pe asta, care pleaca, ci cã colega care vine dupã ea, nefiind plãtitã, s-ar putea sã te omoare prin însetare.

 
5. Mancarea

 
Ideal e sã primesti de-acasã. Totusi, dacã mãnanci la oficial, cel mai indicat e sã o mirosi înainte si, eventual, sã astepti s-o guste un coleg de salon sa-ti spuna daca e comestibila sau nu de putinii bani alocati pentru mancarea bolnavilor.
Oricum, nu te duci la spital cã sã mãnanci, nu? Dacã voiai asta alegeai un restaurant !?

 
PS.Situatia descrisa e varianta ironica a purului adevar, care in unele cazuri poate fi mai dur, trait de cei care ajung in aceste institutii fara voia lor, nu din placere!