Despre curaj, in viata de toate zilele

  Despre  curajul de a infrunta viata asumandu-ne riscuri s-au scris probabil multe randuri in cartile de psihologie.Nu voi analiza curajul atat de amanuntit nefiind o cunoscatoare in domeniu.

Dar cu totii cunoastem oameni care au depasit  limitele curajului, riscand viata, libertatea si alte lucruri esentiale vietii, insa am invatat un lucru. Daca suntem carcotasi si stam pe margine putem rata poate sansa vietii, de a castiga excursia mult dorita sau alte lucruri marete la care visam cu totii. Important e sa stim unde sa ne oprim si unde inclina balanta favorabila unei provocari.

 E interpretat diferit de fiecare in parte, unii asociindu-l cu taria de a spune lucrurilor pe nume, de a infrunta anumite perioade dificile ale vietii, chiar si atunci cand acordam credit unei persoane necunoscute, cand spasit ne recunoastem greselile, indrazneala de a visa, toate acestea reprezinta curajul in toate formele lui.

Sa ne gandim, de exemplu ce ne-am fi facut daca vechii nostri conducatori, domnitori ai tarii nu ar fi avut curajul de a infrunta ostirile dusmane? Cu siguranta nu am fi existat acum, nu am fi cantat mandri imnul nostru in care numele lui Traian e prezent, nu am fi castigat teritorii pe care altii vroiau sa le domine.

Victor Hugo intr-una din zicalele despre curaj zicea asa : 

” Lumina zorilor, când răsare, îndrăzneşte. Să încerci, să sfidezi, să stăruieşti, să fii statornic, să-ţi fii credincios ţie însuţi, să te iei la trantă cu destinul, să uimeşti dezastrele cu sângele tău rece, să înfrunţi puterea nedreaptă, să insulţi biruinţa care s-a îmbătat, să nu-ţi pierzi cumpătul şi să ţii piept, asta e adevaratul curaj.” De aici cred ca avem multe de invatat.

Insasi chiar cei mici, de multe ori, poate inconstient, ne dau lectii de curaj infruntand conditiile grele in care s-au nascut, diverse afectiuni sau lectii de reusita in viata pornind de la aceste situatii.Asta inseamna ca micile noastre temeri sunt oare dovezi de lasitate? Ramane de vazut…