Despre regrete…

  Privind in urma nu ma pot lauda cu o viata tumultoasa, pana la varsta asta avand o viata normala, linistita, dar ca orice om  care cateodata isi analizeaza in amanunt viata intrebandu-se unde a gresit sau unde ar modifica cate ceva daca timpul s-ar intoarce, e normal sa am si regrete, ca oricine. Nu foarte mari, ma bucur ca am avut puterea de a nu face compromisuri rusinoase, care sa nu ma reprezinte si in felul acesta pot tine fruntea sus in orice moment avand mandria in primul rand, pt ca sunt femeie de a nu fi aratata cu degetul pe strada, lucru invatat de la parintii mei. Trecutul constituie de cele mai multe ori obiectul regretelor, al remuscărilor: regretăm vremurile frumoase de altădată sau ne reproşăm greşelile, moment in care am fi putut actiona altfel si poate cursul vietii sau al situatiei de atunci ar fi putut fi altul, alegerile făcute, deciziile luate, bune sau nu..

Daca ar fi sa iau la puricat situatiile marcante care au condus cumva la situatia actuala pot spune ca am cateva regrete si anume:

-As fi dorit sa am curajul sa traiesc viata asa cum mi-am dorit eu si nu viata pe care altii au asteptat-o de la mine. Pt ca de multe ori, in mod constient sau nu, eu si adevarata mea personalitate nu au trait intens tot timpul, prioritari fiind cei din jur si asteptarile lor de la mine.

-As fi vrut sa am curajul sa imi exprim liber convingerile..Cel mai mare defect al meu, timiditatea excesiva de care inca ma tratez si ma straduiesc sa o tin ascunsa  mi-a inchis multe usi  pe care acum cu greu incerc sa le deschid.

-De aici pornesc inca cateva regrete si anume faptul ca bunul simt aplicat in mod egal tuturor a fost confundat cu naivitatea, lucru care mi-a daunat, faptul ca ochii mei au varsat lacrimi amare in nopti albe de nesomn pt persoane false, acordand credit oamenilor ce mi-au inselat asteptarile.

-Complexele despre propria persoana referitoare la aspectul fizic care niciodata nu mi-au permis sa fiu eu insumi, tot timpul fiind un mic “gardian” la datorie pregatit oricand sa maschez adevatatele stari interioare.

-Compromisurile profesionale care m-au obligat sa accept situatii anormale, de injosire si subestimare d.p.d.v. financiar, etc.

Insa doar D-ZEU e fara de greseala si e imposibil sa nu regretam si propriile greseli ce ne-au daunat cumva. Daca noi am gresit, poate inevitabil, cu cuvantul, cu fapta ori cu gandul e bine sa realizam lucrul asta si sa lasam orgoliul putin deoparte, sa avem puterea de a ne cere iertare si sa regretam un gest, un cuvant sau o atitudine de moment ce poate rani pe cineva drag.

Oricum, important din toate acestea e sa privim in trecut, sa ne scoatem lectia de invatat pt viata si sa o aplicam, evitand astfel repetarea greselilor.

Sa fim constienti ca fiecare zi ne aduce ceva nou, ne modifică perspectiva asupra vieţii...! Ieri poate că ne-a adus o lacrimă de tristeţe...astăzi un zâmbet ne-a dat startul pentru o zi reusita...dar poate mâine ne va dărui un strop de noroc..! Şi pentru că nici o zi nu seamănă cu alta, eu va doresc să zâmbiti astăzi...mâine să va ştergeti lacrima ce ar încerca să apară, de fericire sau necaz ...iar zilele ce urmează să va fie cuprinse de acea linişte de care cu totii avem nevoie...!