IMAGINILE COPILARIEI

  Parca ieri eram copil, imi aduc aminte diminetile care incepeau cu cantatul cocosului si sunetul fainii trecute prin sita de mainile bunicii pricepute; cu maturatul aleii de tarana si curtea de frunze uscate; mancam prune rosii din prunul de la poarta si mere parfumate din marul batran din gradina; adunam vreascuri prin padure si bunica fierbea porumb in ceaun, pe pirostrii; o imbratisam strans pe bunica in fiecare zi, ii sarutam mainile batatorite si obrazul brazdat de cute adanci, mi se stangea inima cand vedeam lacrimile rostogolindui-se pe obraz in timp ce ma privea, mica, batrana si trista, sprijinta-n baston, urmarindu-si cu privirea nepoata plecand… si probabil intrebandu-se daca va mai trece iar un an pana o va revedea…
Si-as fi ramas sa traim amandoua intr-o bucla atemporala, frumos si linistit, fara grija zilei de maine, fara net si facebook, fara regulile societatii pentru care esti un ratat daca nu ai job bine platit, casa, masina si copil pana la 30 de ani…
Dar ne intoarcem in zilele noastre, in orasul aglomerat si prafuit si cu oameni tristi si ingrijorati pt zilele ce vin. Si grijile sunt aceleasi pt toata lumea, ba chirie, ba intretinere, ce mai mancam azi, iar am lucrat peste program, iar m-au intarziat cu salariul, curge chiuveta de la baie, s-a spart teava de la bucatarie, iar s-a stricat liftul! Si din nou, de la capat: chirie, intretinere, noi ce mai mancam azi, etc, etc, etc, la fel in fiecare luna!
As fi preferat sa raman acolo, in timp, la gustul dulce al copilariei, la radacini, acolo unde se intampla magia. In bucla atemporala, unde e mereu vacanta de vara, eu copil si bunica vesnica…

Insa timpul e nemilos, nu iarta pe nimeni, iar noi ramanem doar cu amintirile despre cei dragi, despre radioul ingalbenit de vreme la care ascultam Radio Romania Actualitati sau vizionam filmul Veronica si ne bucuram cand cumparam guma de mestecat Turbo, ori asteptam nerabdatori painea calda din cuptor sau placinta de mere din care ieseau aburi mirosind a scortisoara...CE VREMURI !