Cand m-am apucat de scris
acest articol imi doream ca titlul sa fie Eu si pestisorul de aur. Sigur acum
va intrebati daca nu cumva am luat-o putin pe aratura sau daca am schimbat
profilul blogului. Nicidecum..:)
Azi, mai mult ca niciodata mi-e gandul acolo
departe, la anii copilariei si ai povestilor. Mi-aduc aminte cu nostalgie de
copilaria mea, atunci cand am aflat prima data de pestisorul de aur si cele
trei dorinte.
Niciodata n-am putut alege
trei din multitudinea dorintelor de copil pe care le vroiam indeplinite de
auritul pestisor. Si mai aveam mereu o intrebare: de ce era de aur? Chiar, de
ce? Fermecat era, ce mai trebuia sa fie si de aur? Si daca era fermecat, de ce
nu stia el ce dorinte aveam eu? De ce trebuia sa-i mai spun? Anii au trecut,
multi, poate prea multi, sau poate am uitat eu de copilul din mine…
Momentan nu trec prin cele mai fericite
momente ale vietii si tot ce as vrea e sa intalnesc acest mic personaj al
copilariei mele. Poate pt a-l mustrului putin ca a fugit definitiv odata cu anii
copilariei, dar mai ales l-as ruga sa faca ce stie el mai bine. Sa-mi
indeplineasca trei dorinte. Acum din tot ce imi doresc mi-e greu sa ma rezum
doar la trei, dar prin eliminare, prioritare pt sufletul meu raman:
1.SANATATEA
Chiar daca suna a cliseu, e de fapt o realitate.
Fara ea viata noastra ar putea fi inexistenta fizic. Chiar Schopenhauer spunea ca “Sanatatea nu reprezinta totul, dar
fara sanatate nimic nu conteaza .”
Sanatatea ne poate da speranta zilei de
maine, curajul de a privi zambind catre viitor, ne ofera sansa de a ne bucura
de familiile noastre si tot ea ne poate tine departe de tot ce e frumos pe asta
lume, daca nu avem grija de noi, asa cum spuneam si aici ca e cea mai de pret avutie.
2. IMPLINIRE PROFESIONALA
Cariera reprezinta un aspect
deosebit de important din viata unei persoane, datorita faptului ca ea se
concretizeaza intr-o permanenta lupta pentru realizarea scopurilor si a
obiectivelor propuse. Astfel, suntem dornici de a avea si de a ne dezvolta
cariere avand in vedere atat nevoile personale cat si familiale. E lucrul ce ne
mentine motivati, ocupati si care ne ofera pe langa nemultumiri, frustrari si
oboseala, o liniste sufleteasca si un venit ce ne asigura traiul de zi cu zi.
Nu am ajuns chiar pe cea mai inalta
treapta a societatii, insa am fost educata ca nimic nu e intamplator in viata si
totul se realizeaza incepand de la munca de jos, cu seriozitate si perseverenta
si cu spirit optimist. Am vointa si sper ca intr-o zi voi avea sansa de a
avansa in domeniul care imi place atat de mult – cel al vanzarilor, sa pot
spune ca sunt pe deplin implinita. Chiar daca e foarte greu de realizat acest
lucru, nu mi-am pierdut speranta, desi simt potentialul ce zace neexploatat in
mine si traiesc intr-un oras afectat de recesiune, inca mai am puterea si
credinta ca va fi bine intr-o zi pt noi toti!
3. UN CONCEDIU PRELUNGIT IN NATURA
Vreau sa merg la padure,
sa-mi umplu plamanii cu
mirosul greu de mucegai al pamantului.
Vreau sa respir umezeala
aerului, dimineata devreme,
sa privesc rasaritul din varful copacilor,
sa gust din ceata diminetii
ce decoreaza feriga
si muschii ce imbraca
copacii,
sa ma-nvaluie parfumul
proaspat,
dintr-un amestec fin de brad
si pin,
sa-mi fac drum prin
tufisurile misterioase,
sa simt adierea vantului cum
imi mangaie chipul,
sa aud cum rasuna ecoul,
facut de ciocanitul ciocanitoarei,
ce bate ca un tobosar cu
ciocul in scoarta copacilor,
sa-mi fac propria cale,
pasind prin covorul de frunze
multicolore,
sa-mi purific sufletul meu in
aceasta minunata lume a naturii.
Vreau sa locuiesc in linistea
padurii …
Cine n-ar vrea să evadeze din
nebunia citadină şi să redescopere gustul vieţii adevărate, în mijlocul naturii
pure, nealterate de om, savurând tot ce poate fi mai frumos, mai natural, mai
firesc, aşa cum ne-au fost ele lăsate, sa savureze frumusetile naturii cu
nesat, departe de forfota obositoare a orasului, sa renuntam la a mai fi prizonierii
acestui holocaust urban? Iubesc tot ceea
ce este verde in aceasta tara, pentru ca imi
place la nebunie relieful si bogatia naturala a Romaniei (atat cat mai este).
De
multe ori dupa o zi grea, incarcata de
griji, nevoi si planuri e singurul lucru ce ma linisteste, in care ma regasesc, dar
cum mie nu-mi place sa pescuiesc, unde as putea sa intalnesc pestisorul magic
de care vorbeam mai devreme? In piata, la pescarie? Exclus. Sau poate l-a gasit
altcineva inaintea mea, l-a pus in sacosa, l-a dus acasa si-l santajeaza cu mai
multe dorinte de indeplinit, multiple de trei :))) Asa ca, cine are noroc are, are, cine n-are…n-are :)
Doamne,
cat imi place chestia asta, chiar daca nu sunt tocmai fericita, am gasit rezerve
in mine pt a ma juca putin cu cuvintele! Noroc ca romanul face haz de necaz,
mai ales in poezia ce urmeaza…
Cred ca stim cu toti povestea
Pestisorului zglobiu
Cum s-a dus odata vestea
Despre-un peste auriu…
Se spune ca un pescar
Pescuia de pe un mal.
Cum statea fara habar,
In apa vede un val,
Iar pe val un pestisor
Galben, galben, galbior!
Sau spuneam ca-i auriu!?
Eu nu l-am vazut, nu-l stiu.
Spun doar ce-mi aduc aminte
Eram doar un baietel...
Se vorbea mereu n-ainte,
Si azi mai aud de el,
Ca-mplineste-orice dorinte,
Insa nu mai mult de trei!
De-ai si alte trebuinte
Trebuie sa dai de ei…
Insa, aici e-o problema:
Nu stim de mai are frati…
Cred ca e singur la mama,
Ramane voi sa aflati…
Totusi, o avea vre-un rost
Ca sa va ganditi la el?
O poveste, ast-a fost
Despre-un peste mititel…
O poveste pescareasca
Cum s-au spus si se vor spune!
Insa patria Cereasca,
Nu-i poveste, e pe bune!!!
Daca multe ti-ai dorit,
Daca-n suflet esti pustiu
Nu merge la pescuit
Sa vezi pestele-auriu…
Chiar de vei gasi un peste
Asa cum a fost descris
Nu vorbeste, e poveste
Doar un peste cu dichis…