Stare de poezie

Printre multe alte lucruri care imi plac ( voi reveni curand cu o lista) ador la nebunie poeziile. De toate genurile, dar bine scrise, cu versuri care sa trezeasca anumite stari in mine, sa ma faca sa reflectez, sa raman cumva miscata de acele randuri. Cand mai am timp si de poezie? Printre picaturi, in dimineti linistite, cu o cafea alaturi, cu mintea limpede si avida de tot ce e frumos pe lumea asta. Daca am uitat putin de cititul clasic, cu cartea in fata, pe fotoliu, am gasit si online oameni frumosi si talentati pe care ii citesc cu drag. Cateva exemple ar fi acestea, culese de peste tot, le pastrez, si uneori le recitesc, cand starea mea interioara cere acest lucru.

GRESEALA DIN TRECUT

Greseala din trecut te macină usor    

Servindu-ti barieră în trecut si viitor.                                            
Te macină tristetea, regretele te-apasă,
Ai vrea să-ntorci trecutul, să  stergi ce nu te lasă.

Constati că-i prea tarziu, te crezi nefericită,
E loc si pentru soare, e loc să fii iubită,
Furtuna se va stinge, vei fii iar usurată,
E loc si pentru soare, s-apăra încă-odată.

Te nasti.... și lupti .......castigi si pierzi,
Doar.... Dumnezeu e calea.
Să-nvingi .........să nu cedezi!

Sorin Dragos Butucel

ÎN CĂUTARE DE SINE  
                                    

Mă caut în zări, în tări străine,
În prietenii mei și în necunoscuti.
Mă caut în cărti, în filme, vitrine,
În oamenii săraci și în cei avuti.

Mă caut disperată, mă strig pe mine!
Mă întreb cine oare eu sunt?
Ca ea, precum el sau poate ca tine?
Sunt lucrul măreț sau mic amănunt?

Mă caut în toate și pe oriunde,
Dar cel mai adesea nu-mi amintesc,
Că adevărurile despre mine profunde,
Doar în mine pot să le găsesc.

Rătăcesc atâtea zile-n căutare...
Deși trebuie să caut în interior.
Cu mâini obosite și ochi în disperare,
Nu voi înceta să mă caut, până ce-am sa  mor.

Anastasia Popescu

VREMEA TRECE CA NEBUNA


Vremea trece ca nebuna
N-aşteptând pe nimeni, parcă;
Zilele se pierd întruna
Spunând timpului să tacă…

Peste ani se-aşterne seara,
Timpul tău demult s-a scurs;
Vara şi cu primăvara
Şi cu dorul ţi s-au dus…

Timpul vine şi tot pleacă,
Zilele se duc întruna,
N-aşteptând pe nimeni,parcă
Vremea trece ca nebuna…

Când simţi viaţa ca povară
Şi când soarele-e-n apus,
Peste ani s-aşterne seară,
Tot ce-a fost frumos s-a dus,

Timpul tău demult… s-a scurs!

Florin Radulescu

Casa parinteasca

Din cand in cand mai vin pe-acasa
In satul meu, in satul drag,
Pe tata nu-l mai vad in curte
Si mama nu mai iese-n prag.
In poarta-atarna o crenguta,
Un semn ca-acasa nimeni nu-i,
Deschid cuprins de nostalgie
Si intru... in ograda cui?
E casa noastra parinteasca,
O casa fara de stapan,
Parintii au plecat departe...
Si niciodata nu mai vin.
Doar nucul cel sadit de tata
Si-al nostru caine gospodar
Ma-ntampina si ma intreaba:
"De ce ne vii atat de rar?"
Ma uit la casa coscovita,
La strachina ce s-a uscat,
La bietul caine, care plange,
Ca apa nimeni nu i-a dat.
In casa lucrurile toate,
Mai stau asa precum au fost
Cu praful vremii poleite,

 Nu-i mama ca le-ar da de rost.
Cand dau sa ies batranul caine,
Cuminte si intelegator,
Imi linge mana, parca-ar-zice:
"Nu ma lasa singur sa mor!..."
Cu inimi arse de durere
Ne despartim batuti de soarta...
Totuna ma intorc acasa
Si nu mai pun crenguta-n poarta..

 

UN TREN CE N-A VENIT

Fiind copil, adesea ma visam
Pe un peron de gara parasit
Un tren ce nu venea, tot asteptam
Privind mereu spre ceasul ruginit
Ce intr-un colt de gara nu voia
Sa mai arate timpul ce-a trecut
Si-ncremenit ca mine, astepta
Un tren care nicicand n-a aparut.
Si anii au trecut usor, pe rand
Fara a -ntelege cu adevarat,
Ca eu, pe-aripa timpului zburand
Si sa visez, de mult, am incetat.
Iar astazi, cand privesc in urma mea
Cu tot ce-a fost, cu bune si cu rele,
Eu inteleg ca visul meu era
Fara sa stiu..povestea vietii mele.

Elena Neicu

Mărire ţie frumosule cuvânt 


Cum poţi să zbori, când aripile-s frânte?

Cum poţi să plângi, când lacrimi nu mai sunt...
Doar tu cuvânt, născut din vorbe mute,
Doar tu ştii asta, frumosule cuvânt.

Tu ştii să mângâi şi suflet şi durere,
În faţa neputinţei nu te pleci.
Păduri de vise legeni în tăcere,
Dând amintiri curate, gândurilor reci.

Tu poţi să faci iubirea să ne cânte,
Tu poţi să dai durerii un alint.
Doar tu cuvânt, născut din vorbe mute,
Doar tu ştii asta, frumosule cuvânt.

Bunget Marin