GANDURI...

  Astazi ma gandesc la ziua mea de nastere. Ziua in care m-am nascut. Cu siguranta nu a fost intamplatoare. Gratia, iubirea divina si scanteia de viata au coborat in pantecul mamei mele si astfel undeva a mai aparut o stea.
E steaua mea, asa imi place mie sa cred, si reprezinta de fapt un bob de divinitate care se proiecteaza pe pamant in trupul meu.
Ma gandesc de multe ori la ziua in care voi avea experienta de a fi mama. Ma gandesc cat de minunat trebuie sa fie sa gazduiesti un suflet pe care apoi sa-l parfumezi cu toata dragostea ta.
Dincolo de explicatiile biologice care spun ca noi suntem cei care sustinem viata, eu cred ca exista o constiinta pura si mareata care intretine viata pe Pamant. Acea scanteie din trupul nostru care ne paraseste atunci cand parasim experienta vietii pe Pamant , nu dispare niciodata. Ea doar se intoarce in univers, acolo de unde a coborat si prima oara.

De multe ori spunem : “Este copilul meu ! ”, insa mai mult decat atat, este un suflet care a venit sa traiasca o experienta umana pe Pamant, in care va cunoaste, ca si mine, mai  presus de toate, cel mai dulce sentiment -Iubirea. Iubirea fata de parinti, fata de rude, fata de frati si surori, fata de cei care merita. Iubirea este comoara mea, este liantul tuturor lucrurilor pe acest Pamant .

Si pt ca tot veni vorba de iubire si-mi place sa inserez printre postarile mele si un strop de poezie, prima ce-mi vine in minte, si care sper sa va placa si voua la fel de mult, a carui autor recunosc ca nu-i mai stiu numele e urmatoarea:

N-am palate moştenite,
N-am aur, pomi fructiferi,
Am doar sentimente sfinte
Şi-amintirile de ieri.

Nu am trup de balerină,
Adorabil chip de zână
Dar, am în piept o inimă
Mică, o cuprinzi în mână.

N-am în casă stupi de-albine,
Să-mi aducă mierea lor,
Să ung versul meu în rime
Plin de dragoste şi dor.

N-am pretenţii de crăiasă,
N-am averi, decât în cer,
Ce-i pe mine... e şi-n casă
Iar, eu nu-s un temnicer.

Nici măcar gândul nu-mi şade
Pe vreun scaun tolănit,
E mereu plecat departe,
Dus... după al meu iubit.

Viaţa este mult prea scurtă,
S-o trăiesc oricum, n-am timp,
Inima-mi mereu importă
Al iubirii anotimp.

N-am un suflet de paiaţă,
Cu iubire mă-întregesc,
Sunt bogată-n astă viaţă,
Bogată fiindcă iubesc.