joi, 21 iunie 2012

O lume ideala


  V-ati imaginat vreodata cum ar fi?
Eu asa o vad: o lume in care,noi femeile sa fim divinizate, o lume in care să conştientizăm cât de minunată este viaţa, să trăim clipele ca si cum ar fi ultimele, o lume in care  să simţim bucuria prin fiecare celulă a corpului nostru, să avem prieteni adevăraţi, care ne apreciază pentru ceea ce suntem şi ce facem. Imi doresc să avem încredere în viaţă şi în oameni. Şi, mai ales, într-o lume mai bună pentru noi toţi. Vreau să facem din pasiunea noastră misiunea vieţii noastre. Vreau să ne găsim vocaţia şi, prin ea, să simţim că lumea întreagă este mai frumoasă datorită prezenţei noastre în ea, să simţim cum viaţa ne binecuvântează în fiecare clipă, să avem copii frumoşi, minunaţi şi o viaţă perfectă. De ce?
 Pentru că merităm o lume in care să facem pace cu trecutul, să ne iertăm şi să ne iubim cu adevărat unii cu altii, să credem că suntem bogati, dinainte ca bogăţia fizică să se manifeste în viaţa noastra,  să credem în succes, încă din momentul în care acesta exista doar în imaginaţia noastra, să credem în oameni frumoşi, în oameni care să ne aprecieze, poate fix în momentul în care suntem singuri şi încă ne căutam drumul prin viaţă, să credem în iubire, să credem că ne putem urma visele, poate tocmai în momentul în care avem cele mai mari indoieli si să avem încredere în noi. 
Ce minunat ar fi sa renunţăm la critici, la prejudecăţi,sa avem incredere in ce ne poate oferi viata!
Dar oare câti dintre noi  speram, asteptam, visam lucrurile astea? Cati dintre noi inchidem ochii si zambim pt gandurile si sperantele de mai bine,uitand pt o clipa de grijile cotidiene?Câti dintre noi avem cu adevărat încredere că merităm să trăim o viaţă împlinită din toate punctele de vedere?
Câti dintre noi suntem cu adevărat sinceri în fiecare clipă a vieţii noastre şi facem doar ceea ce simţim? Câti dintre noi lucrăm la creşterea calităţii vieţii noastre?
Eu cred ca putem fi macar pt o clipa asa cum ne dorim,totul e sa vrem sa daramam mitul conform caruia viaţa-i dură, o luptă continuă pentru supravieţuire, în care noi trebuie să fim puternici, insensibili şi de temut, învingând orice şi oriunde.
Nimic nu ne face mai speciali si mai frumosi decat caldura si naturaletea sufletului pe care il tinem ascuns acolo bine de teama de a nu stii nimeni cat de sensibili si vulnerabili suntem,asemeni unui copil inocent…


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

PAREREA TA ?